***Editie online: Anul nr. III

februarie 10, 2025

Scriitori reprezentativi ai literaturii românești: Dimitrie Bolintineanu

Poetul, omul politic, diplomatul și revoluționarul Dimitrie Bolintineanu s-a născut in localitatea Bolitin-Vale( Giurgiu) la data de 14 ianuarie 1825 conform unor surse, însă data și anul nașterii sale nu se cunosc cu exactitate.


Tatăl scriitorului, Ienache Cosmad, care era la origine machidon, a fost un mic arendaș. Pentru că a rămas orfan de copil, poetul a fost dat în grija rudelor. Urmează cursurile Școlii Colțea din București în 1829. Deoarece nu primise moștenire de la părinții săi, poetul a trebuit să se angajeze ca funcționar în mai multe posturi pentru a se putea întreține. Devine copist la Secretariatul Statului. Își face debutul literar în luna mai a anului 1842 în publicația Curierul de ambele sexe cu poezia „O fată tânără pe patul morții”. Între anii 1846 și 1848 reușește să obțină o bursă de studii la Paris(Collége de France) prin intermediul „Asociației Literare a României”. Ion Heliade Rădulescu îi oferă sprijin pentru a tipări prima sa carte în 1847 intitulată „Colecție din poeziile domnului D. Bolintineanu”. În 1848 participă la revoluția pașoptistă, însă este arestat de turci, dar reușește să evadeze. Înființează gazeta „Poporul suveran”. Își continuă activitatea revoluționară la Paris unde studiază și înființează revista scrisă de el ,„Albumul pelerinilor români”. În 1855 îi apare romanul „Manoil” și îi sunt publicate mai multe poezii în România Literară. În 1858 îi apar la București mai multe volume: „Legende sau basme naționale in versuri”, Călătorii pe Dunăre și în Bulgaria”, Melodii romane”. Editează ziarul Dâmbovița și în același timp colaborează la ziarul Românul. În 1859 editează volumul „Bătăliile românilor”. Între 1860 și 1864 îndeplinește mai multe funcții publice din care reamintim: comisar în Comisia Dunăreană, ministru secretar de stat la Departamentul Trebilor Străine, ministru al cultelor in guvernul Kogalniceanu, membru al Consiliului de Stat. În 1862 îi iese de sub tipar volumul „Legende noi cu note din cronicile românilor” și romanul „Elena”. În 1863 leagă o relație de colaborare cu publicațiile Zimbrul și Buciumul.



În același an publică mai multe cărți: „Călătorii la românii din Macedonia si Muntele Athos sau Santa Agora”, si seria de vieți romanțate ale personajelor istorice: „Viața lui Mihai Viteazul făcută pentru înțelegerea poporului”, „Viața lui Ștefan cel Mare”, „Viața lui Vlad Țepeș-Vodă și Mircea cel Bătrân”. În 1865 își publică volumele „Poezii de D. Bolintineanu atât cunoscute cât și inedite”.

În 1866 îi apar traduse în limba franceză cărțile „Florile Bosforului”, „Eumenidele sau satire politice”, „Ielele” si, la Paris, „Brises d’Orient” iar în următorul an ies de la tipar următoarele scrieri: poemul „Conrad”, „Călătorii la Ierusalim în sărbătorile Paștelui și in Egipt”, „Călătorii în Asia Mică”, drama în trei acte „Mihai Viteazul condamnat la moarte”, drama in versuri „Ștefan-Vodă cel Berbant”. În 1868 îi sunt publicate lucrările: drama în proză „Alexandru Lăpușneanu”, drama in versuri „După bătălia de la Călugăreni”, drama istorică „Ștefan Gheorghe-Vodă sau Voi face doamnei tale ce ai făcut tu jupânesei mele”, „Șase drame istorice noi”, din care fac parte: „Mărirea și uciderea lui Mihai Viteazul”, „Despot-Vodă”, „Mihnea-Vodă care-și taie boierii”, „Postelnicul Constantin Cantacozin”, „Brâncovenii și Cantacozinii”, „Sorin”.

Îi este interpretată în spectacol de teatru la Brașov piesa „După bătălia de la Călugareni”. În anul 1869 îi apar publicate încă o serie de creații scrise: „Poezii din tinerețe nepublicate încă”, iar în continuare tipărește „Domnii regulamentari și istoria celor trei ani de la 11 februarie până astăzi”, „Viața lui Cuza-Vodă”, „Cartea poporului român”, „Cugetări filozofice și politice în raport cu starea actuala a României”, „Nepăsarea de religie, de patrie și de dreptate la români”, „România roabă la austro-ungari”, poema epică „Traianida”, „Viața lui Traian August, fondatorul neamului românesc”. Anul 1870 a fost ultimul an din viața sa în care a publicat lucrările din care reamintim: „Traianida” tipărită în altă versiune, culegerea de satire politice „Menadele”, cartea „Plângerile României”, ediția a doua revizuită din „Viața lui Vlad Țepeș-Vodă și Mircea cel Bătrân”, „Viața și faptele lui Mihai Viteazul”, „Viața și faptele lui Ștefan-Vodă cel Mare”. Peste doi ani, în 1872, Dimitrie Bolitineanu se stingea din viață la Spitalul Sfântul Spiridon din București pe data de 20 august, fiind înmormântat în localitatea natală.
Informații preluate din sursa: https://www.globalinfo.ro/z/biografie_dimitrie_bolintineanu.htm


kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate