Scriitorul și jurnalistul Lucian Ciuchiță: Polemici euristice (fragment din romanul”Monada Raţiunii”, de Lucian Ciuchiţă)

Puterea cuvântului este imensă doar atunci când este folosită cum trebuie, când îşi găseşte publicul ascultător. Oamenii, indiferent dacă provin din lumea profană sau din cea spirituală sunt „bombardaţi” zilnic, ceas de ceas, în fiecare secundă, cu informaţii care au menirea să găsească o breşă în cunoaşterea lor, o rătăcire de moment sau doar o lipsă de experienţă! Răul se creează cu uşurinţă, ba chiar le place la un moment dat, căci le hrăneşte orgoliul şi îi face incapabili să-şi recunoască frustrările. Este valabil pentru oamenii găunoşi în suflet, care nu pot înţelege şi, mai ales, transmite lucruri frumoase. Iată de ce există semeni de-ai noştri întru raţiune, care în dorinţa de epatare şi expunere nejustificată ating cote alarmante în sugrumarea bunului simţ, al modestiei şi profesionalismului, al menirii pentru care am jurat cu toţii să folosim arta cuvântului în scopuri benefice umanităţii. „Teoria căţărătorului” (Teoria riscului) spune că este un pericol potenţial sporit, mai mult sau mai puţin vizibil, să îţi frângi gâtul cu atât mai tare cu cât te caţeri mai sus. Pe alpinişti îi înţeleg perfect în acţiunile lor temerare, a se căţăra cât mai sus, cu orice risc, este însuşi scopul vieţii lor, dar nu-i pot înţelege pe cei care escaladează versantul incapacităţii lor de „regăsire spirituală”! Pământul se pare că nu mai este sub picioarele lor sau – şi mai corect – că lumea capului lor nu va realiza că se află în fapt în „lumea picioarelor”! Poate nu este atât de târziu să ne întrebăm dacă ne mai place ce facem.
Adevărul absolut este greu de găsit, el există independent de voinţa noastră şi, evident, se lasă aşteptat. Binele nu este întotdeauna triumfător, ba chiar şi atunci când câştigă, mai are şi pierderi colaterale. Binele trebuie să fie autodeterminant şi reformator în minţile celor care îl caută!
Suntem cu toţii diferiţi şi, în consecinţă, avem fiecare propriul sistem de valori şi interpretări. Aici nu suntem în faţa televizorului, dacă nu ne convine ceva să punem mâna pe telecomandă şi să dăm cu ea în ecran. Nu, aici fraţi întru cuvânt, pe lângă privit unii la alţii, mai trebuie şi să intrăm pe aceeaşi undă de comunicare între noi…Cu ce te încântă dacă selectezi câteva idei care aparţin unor clasici şi le prezinţi ca o planşă din mişcarea ta neuronală! Prea puţină aplecare către scris şi interpretare proprie, mă cam pune pe gânduri… timpul mă presează, mă opresc aici, mai trebuie şi să înţelegem ce se întâmplă în jurul nostru… Important pentru mine este să te exprimi prin propriile tale forţe, să depăşeşti bariera emoţională şi să te afunzi mai mult în studiu individual. Atunci şi numai atunci vor apărea rezultatele. Dacă doar ne inspirăm şi copiem de la alţii, nu suntem mai departe de elevii de şcoală care îşi fac copiuţe.
( frag. Monada Raţiunii, de Lucian Ciuchiţă)