***Editie online: Anul nr. III

februarie 14, 2025

Scriitorul și jurnalistul Lucian Ciuchiță: Priviţi peste zidul manipulării!


– Este bine că am înţeles acest aspect, nu ştiu câţi dintre noi mai cred într-un viitor luminos. Ne-au îndobitocit cu bună ştiinţă să rămânem la nivelul de vizibilitate din perspectiva broaştei, să înţelegem doar ce este în faţa noastră. Acolo sus, unde se avântă vulturii, conducătorii, este o altă poveste, diferită de a noastră şi, numai cu puterea minţii mai înţelegem ceva ca să supravieţuim…

– Ce să-i facem, suntem o altă generaţie de sacrificiu pregătită pe calea undelor, suntem copiii „cutiilor şi ecranelor magice” care ne-au format ca semioameni, fără scrupule şi sentimente, doar cu o foame nebună de bani. Mă rog, când i-au scos de pe piaţă şi i-au înlocuit cu carduri şi credite au crezut că foamea de bani va înceta. De unde? Efectele dezumanizării nu dispar peste noapte, crizele secondate de perioade de boom economic au impulsionat şi mai mult lăcomia individului. Toţi se comparau cu modelele sistemului corupt, toţi îşi doreau la nivelul subconştientului să trăiască în lux, ca magnaţii de paie ai perioadei cenuşii. Băncile au speculat această dorinţă de înavuţire peste noapte, transmisă subliminal prin ecranele manipulării cu false modele de viaţă şi au venit în „sprijinul” populaţiei cu credite pentru orice. Fiecare îşi făcea câte 20 de împrumuturi fără să fie consiliaţi şi, mai ales, avertizaţi că va veni timpul rambursării şi al dobânzii aferente. Băncile s-au făcut că nu văd pericolul, în schimb, i-a interesat cum să ascundă mai bine comisioanele „otrăvite” pentru administrare şi operaţiuni bancare banale, ori faptul că dobânda va fi variabilă în favoarea lor, bineînţeles! Vorbesc în cunoştinţă de cauza…

Este acel zid peste care nu poţi să vezi ce se întâmplă cu adevărat. În cazul nostru a devenit şi un zid al plângerii, doar că exprimarea nu este religioasă, este mai mult o supărare interioară.

Este doar o frontieră care ne separă puterea înţelegerii şi a conştiinţei, de toleranţă faţă de egoismul afişat din lipsa armoniei şi a spiritului, de uşurinţa cu care se acceptă semirăul ca să-şi creeze drum în ambiţii şi sclipiri efemere ale unor stări de fapt…

Îl simt ca pe un perete la care strig cu toată forţa interioară, cuvintele se transformă în unde şi se întorc la emiţător, revin pe aceeaşi lungime de undă fără să-şi piardă din intensitate. Dar nu ăsta este scopul undei transmise, ea trebuie să fie atât de puternică încât să străpungă acel zid şi să ajungă la receptorul de bună credinţă. Se întoarce de fiecare dată la emiţător, parcă este un sonar care cu asta se ocupă, să depisteze obiecte, nu oameni… Pentru unii, aceste cuvinte au trecut de acest baraj cu aceeaşi intensitate, pentru alţii, din păcate, nu! Atunci, care este ideea de a continua transmisia şi a încerca o legătură cât de cât stabilă? Un S.O.S transmis în codul morse prin semne şi pulsaţii scurte şi lungi, o altă limbă de exprimare mai facilă în comunicare, o metodă telepatică, ori o altă lume dincolo de acest zid?

Ochii goi ai suferinzilor şi-au pierdut irisul speranţei…

Marele pericol pentru Marii Conducători, reversul unei monede calpe este clipa oarbă când totul se întoarce împotriva ticăloşilor cârmuitori. Ei pierd, în spasmele tumultului social orice direcţie, orice reper, iar mulţimea turbată, flămândă, se prăbuşeşte într-un haos aşteptat, dacă nu chiar programat.

Ştiu cu toţii că, o vreme, poţi minţi multă lume, poţi promite orice şi, apoi, amâna realizarea proiectelor, dar nu poţi păstra, etern, un popor, o naţie, într-o negură aspră, sperând în acelaşi timp la progres, implicare, dăruire şi chiar, recunoştinţă!

Asuprirea şi libertatea, jugul şi aripile, sunt noţiuni diametral opuse!

(frag. roman Insula Purgatoriului, de Lucian Ciuchiţă, 2013)


kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate