Șerban Țițeica: Precursorul fizicii teoretice şi fondatorul şcolii de fizică cuantică românească

Șerban Țițeica, o figură genială a științei românești, s-a născut pe 14 martie 1908 în București, fiind ultimul copil al renumitului matematician Gheorghe Țițeica. După ce a absolvit liceul Mihai Viteazul, a continuat studiile la Facultatea de Științe a Universității din București, unde a obținut, în 1929, licențe în științe fizico-chimice și în științe matematice. Între 1930 și 1934, Țițeica a urmat studii de doctorat la Universitatea din Leipzig, sub îndrumarea profesorului Werner Heisenberg. În 1935, a obținut titlul de Doktor der Philosophie, cu o disertație care a devenit un reper în domeniu, abordând modificarea rezistenței metalelor în câmp magnetic. Această lucrare a fost publicată în prestigioasa revistă Annalen der Physik și a influențat profund cercetările ulterioare.După întoarcerea în România, Șerban Țițeica a început o carieră academică de excepție. A fost asistent la Politehnica din București între 1935 și 1941, apoi profesor la Universitatea din Iași (1941-1948) și, ulterior, la Universitatea din București (1949-1977). Chiar și după pensionare, a continuat să activeze ca profesor consultant, lăsând o amprentă durabilă asupra generațiilor de studenți.

Pe lângă activitatea didactică, Țițeica a ocupat funcții importante în cercetarea științifică, fiind șef al secției de fizică teoretică din Institutul de Fizică al Academiei (1951-1955) și director adjunct științific al Institutului de Fizică Atomică (1955-1976). De asemenea, a reprezentat România în consiliul științific al Institutului Unificat de Cercetări Nucleare din Dubna, având un rol activ în dezvoltarea colaborărilor internaționale în domeniul fizicii.Contribuțiile sale științifice au fost variate și semnificative, acoperind domenii precum rezistența metalelor în câmp magnetic, teoria pozitronului, radiația electromagnetică și mecanica statistică. A fost, de asemenea, un inovator în formularea ecuațiilor de evoluție pentru colective de particule încărcate, aducând contribuții esențiale în înțelegerea comportamentului acestora în câmpuri electrice și magnetice.


Șerban Țițeica a fost un profesor dedicat, cunoscut pentru claritatea și eleganța expunerilor sale. A predat cursuri de analiză matematică, mecanică analitică, termodinamică și fizică statistică, dar și cursuri avansate de fizică teoretică. A fost mentorul multor fizicieni de renume și fondatorul unei prestigioase școli românești de fizică teoretică.În 1955, a fost ales membru al Academiei Române, devenind vicepreședinte al acesteia între 1963 și 1985. De asemenea, a fost recunoscut și pe plan internațional, fiind membru al Academiei de Științe a URSS și al Academiei Saxone de Științe din Leipzig.
Șerban Țițeica a avut o contribuție semnificativă în domeniul fizicii teoretice, publicând lucrări importante în diverse subdomenii.
Printre lucrările sale notabile se numără:Disertația de doctorat- „Despre modificarea rezistenței metalelor în câmp magnetic” (Über die Widerstandsänderung von Metallen im Magnetfeld), care a fost publicată integral în revista Annalen der Physik și a fost recunoscută ca o lucrare fundamentală în domeniu.
Studii în fizica particulelor- A cercetat dezintegrarea pionilor în muoni și neutrini, contribuind la înțelegerea proceselor fundamentale din fizica particulelor.
Teoria pozitronului și polarizarea vidului- A adus contribuții în aceste domenii, explorând fenomenele asociate cu particulele subatomice.
Radiația electromagnetică multipolară- A studiat comportamentul radiației electromagnetice în diverse condiții, contribuind la dezvoltarea teoriei electromagnetice.
Termodinamică și mecanică statistică- A publicat lucrări relevante în aceste domenii, abordând probleme fundamentale legate de comportamentul sistemelor fizice.
Reprezentările algebrelor Lie- A cercetat aplicarea algebrelor Lie în studiul grupurilor unitare și ortogonale, având un impact semnificativ asupra matematicii și fizicii teoretice.Aceste lucrări reflectă diversitatea intereselor sale științifice și contribuțiile sale originale în domeniul fizicii teoretice, consolidându-i statutul de fondator al școlii române de fizică teoretică.
Șerban Țițeica a trecut în neființă pe 28 mai 1985, lăsând în urmă o moștenire științifică și educațională deosebită, fiind unanim considerat fondatorul școlii române de fizică teoretică. Contribuțiile sale au influențat profund dezvoltarea fizicii în România și nu numai, făcând din el o personalitate de referință în istoria științei românești.
Sursa de referință: https://www.phys.uaic.ro/index.php/prezentare/personalitati-facultate/serban-titeica-1908-1985/