***Editie online: Anul nr. III

februarie 10, 2025

Biografia poetului și dramaturgului  de renume internațional, Matei Vișniec

Matei Vișniec, născut pe 29 ianuarie 1956 în Rădăuți, județul Suceava, este un nume de referință în literatura română contemporană, fiind recunoscut atât ca poet, cât și ca dramaturg. De-a lungul carierei sale, a publicat șase volume de poezie și un număr impresionant de piese de teatru, care au fost traduse în peste 25 de limbi, consolidându-și astfel statutul internațional.


În domeniul poeziei, Vișniec a debutat în 1980 cu volumul „La noapte va ninge”, urmat de „Orașul cu un singur locuitor” în 1982 și „Înțeleptul la ora de ceai” în 1984. Aceste lucrări reflectă o sensibilitate aparte și o viziune profundă asupra lumii, fiind apreciate atât de critici, cât și de cititori. De asemenea, a publicat „Poeme ulterioare” (2000), care cuprinde creații din perioada 1987-1999.Pe lângă poezie, Vișniec a scris și proză, printre care se numără romanul „Cafeneaua Pas-Parol” din 1992. Însă, este în teatrul său unde dramaturgul își găsește cu adevărat vocația. Piesele sale, precum „Ţara lui Gufi” (1991) și „Angajare de clovn” (1993), au fost bine primite, iar în 1996 a publicat un volum cuprinzător de lucrări dramatice.

În Franța, unde s-a stabilit în 1987, Vișniec a început să scrie în limba franceză, iar piesele sale au fost jucate pe scenele internaționale. Printre lucrările traduse se numără „Les chevaux à la fenêtre” (1996), „Paparazzi ou la chronique d’un lever de soleil avorté” (1997) și „L’histoire du communisme racontée aux malades mentaux” (2000). Aceste piese abordează teme universale, adesea cu o notă de ironie și umor, și au fost prezentate în peste 30 de țări, inclusiv în Franța, Germania, și Statele Unite.Matei Vișniec a început să scrie încă din perioada liceului, debutând național în 1972 cu poezii publicate în revista „Luceafărul”. După ce a studiat istoria și filosofia la București, a devenit profesor, dar cenzura comunistă a afectat activitatea sa literară în anii ’70 și ’80. Cu toate acestea, el a perseverat, iar în 1984 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor.

Decizia de a părăsi România în 1987 a marcat un nou început pentru Vișniec, care a solicitat azil politic în Franța. Aici, a continuat să scrie și să colaboreze cu diverse publicații, obținând în cele din urmă cetățenia franceză în 1993.De-a lungul carierei sale, Matei Vișniec a fost recompensat cu numeroase premii, atât în România, cât și în străinătate. Printre distincțiile sale se numără Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Dramaturgie, Premiul European din partea Societății Autorilor și Compozitorilor Dramatici din Franța, precum și Premiul UNITER și Premiul pentru dramaturgie al Academiei Române.

După 1989, devine autorul cel mai jucat în România, în București și în provincie, la radio și la televiziune [necesită citare]. În octombrie 1996Teatrul Național din Timișoara organizează un festival „Matei Vișniec” cu 10 dintre piesele sale, prezentate de către 12 trupe teatrale. Fragmente din piesele sale sunt prezentate și în câteva manuale școlare alternative. În perioada octombrie 1987 – august 1988, autorul trăiește primele luni de exil parizian, are întâlniri cu membrii proeminenți ai emigrației române (Monica LovinescuVirgil IeruncaVirgil Tănase, etc.),

În lunile august 1988 – octombrie 1989, locuiește la Londra unde lucrează ca jurnalist la Secția Română de la RADIO BBC, unde are un contact benefic cu teatrul anglo-saxon și scrie o piesă în limba engleză – The Pit (Groapa).

În luna octombrie 1989, demisionează de la BBC pentru a-și începe studii doctorale în Franța. O bursă de studii de 2 ani îi permite să trăiască la Cetatea Internațională Universitară de la Paris (Cité Internationale Universaitaire) și să scrie o teză despre „Rezistența culturală în Europa de răsărit sub regimurile comuniste”.


Surse din care au fost preluate informațiile:

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Matei_Vi%C8%99niec

https://liceunet.ro/matei-visniec

kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate