Ștefan Petică: întâiul poet simbolist din România

Petică provenea dintr-o familie de țărani răzeși, fiind fiul lui Enache și Catinca Petică. Educația sa a început în satul natal, continuând cu studiile gimnaziale la Tecuci și liceale la Brăila, unde și-a descoperit pasiunea pentru literatură și o orientare politică social-democrată. De-a lungul vieții, s-a dovedit a fi un intelectual autodidact, poliglot și cu o vastă cultură umanistă, având preocupări în domenii precum literatura, filozofia, sociologia, antropologia, astronomie și istoria artei. A tradus lucrări din diverse limbi, inclusiv franceză, germană, engleză, italiană și spaniolă, demonstrând o curiozitate intelectuală remarcabilă.

Între 1898 și 1904, Petică a avut o carieră jurnalistică activă, ocupând funcții de ziarist la publicații precum „Capitala”, „L’Echo de Roumanie. Journal Conservateur”, „Literatorul” și „România Jună”. A colaborat cu numeroși scriitori și activiști socialiști, sprijinind cauzele țăranilor și promovând înființarea cluburilor socialiste în mediul rural. În ciuda presiunilor politice, s-a dedicat activităților culturale, fiind implicat în Liga pentru unitatea culturală a românilor.

Între anii 1902 și 1904, Petică a fost student la Facultatea de Litere și Filozofie, având privilegiul de a studia sub îndrumarea profesorului Ioan Bogdan. Cunoștințele sale despre operele unor mari scriitori europeni, precum R. Wagner, Stefan George, Alfred Vallette și Lev Tolstoi, l-au ajutat să își dezvolte propriul stil literar. A folosit o varietate de pseudonime, precum Stephan Petică, St. P. și Trubadur, pentru a-și publica lucrările.

Debutul său în simbolism a fost marcat de volumul de poezii „Fecioara în alb”, publicat în 1902, care l-a consacrat ca un teoretician important al acestui curent literar în România. Petică a fost recunoscut ca un intelectual cu viziune, capabil să integreze diverse domenii de cunoaștere în creația sa literară. Articolele sale, care abordau teme de literatură, sociologie și estetică, l-au plasat printre cei mai influenți scriitori ai vremii.

După moartea sa prematură, survenită pe 17 octombrie 1904, Petică a fost omagiat de contemporanii săi, inclusiv de poetul George Bacovia, care i-a dedicat poemul „Tu ai murit”. Bacovia a avut o admirație profundă pentru poezia lui Petică, recunoscând influența sa asupra creației sale.

După moartea lui Ștefan Petică, au fost publicate mai multe lucrări care au contribuit la cunoașterea și aprecierea operei sale. Printre cele mai importante lucrări publicate postum se numără:

Poezii – O antologie care reunește cele mai reprezentative poezii ale sale, evidențiind stilul său simbolist și temele abordate.

Fecioara în alb – Deși acest volum a fost publicat în timpul vieții sale, el a continuat să fie reeditat și să aibă un impact semnificativ asupra literaturii române și după moartea sa.

Scrisori- O colecție de corespondență care oferă o privire asupra gândirii și relațiilor sale cu alți scriitori și intelectuali ai vremii.

Studii literare- Lucrări critice și analize literare care reflectă preocupările sale teoretice și estetice.

Aceste lucrări au fost esențiale pentru consolidarea reputației lui Ștefan Petică ca un important poet simbolist și au contribuit la înțelegerea influenței sale asupra literaturii române. De asemenea, ele au fost un mijloc prin care generațiile ulterioare au putut să aprecieze contribuțiile sale literare și să își formeze o imagine mai clară asupra operei sale. Contribuția lui Ștefan Petică la literatura română a fost evidențiată și de profesorul Grigore Tăbăcaru, primul său biograf, care a jucat un rol esențial în conservarea și promovarea operei sale. Astfel, Petică rămâne o figură emblematică a simbolismului românesc, un creator de drumuri noi în peisajul literar al epocii sale.

Surse de referință: https://ro.m.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Petic%C4%83