Theodor Aman: fondatorul modernității artistice în România

Aman este considerat primul artist modern al României, având un impact semnificativ asupra dezvoltării artei plastice în Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești. Activitatea sa a contribuit la deschiderea spre modernitate a instituțiilor artistice românești, influențând astfel evoluția acestora până la izbucnirea Războiului Ruso-Turc din 1877.

Pe 5 octombrie 1864, Theodor Aman, împreună cu Gheorghe Tattarescu, a pus bazele Școlii de Arte Frumoase din București, un moment crucial în istoria educației artistice din România, oficializat prin decretul nr. 1272. Theodor Aman a venit pe lume într-o familie înstărită, tatăl său, Dimitrie Mihali Dimo, fiind un negustor de succes, iar mama sa, Despina, având origini grecești. Aceștia s-au mutat temporar la Câmpulung din cauza condițiilor dificile din acea perioadă, inclusiv invazia rusă și epidemia de ciumă. Aman a crescut într-un mediu cultural bogat, iar talentul său artistic s-a manifestat încă din tinerețe.

Aman a fost un adevărat revoluționar în contextul societății conservatoare din acea vreme, reușind să se impună ca o personalitate de seamă în domeniul artelor. În 1856, a fost distins cu titlul de boier pitar de către domnitorul Barbu Știrbei, recunoaștere a contribuțiilor sale în domeniul artistic.

Atelierul său, construit în 1869 în stil pompeian, a devenit un centru cultural important, unde se întâlnea elita bucureșteană. Alexandru Tzigara-Samurcaș a descris acest loc ca fiind „singurul centru artistic în care se aduna elita bucureșteană a timpului”.

Aman a început studiile la Școala Centrală din Craiova, unde a avut ocazia să învețe desenul sub îndrumarea profesorului Constantin Lecca. Ulterior, s-a mutat la București, unde a continuat studiile la Colegiul Sfântul Sava, avându-l ca profesor pe Carol Wallenstein. Între 1850 și 1857, Aman a studiat la Paris, unde a fost elevul lui Michel Martin Drolling și, ulterior, al lui François-Édouard Picot.Revenind în România, Aman a fost influențat de tradițiile artistice ale Renașterii italiene și a început să creeze lucrări inspirate din viața cotidiană a muscelenilor, lăsând în urmă o moștenire artistică valoroasă.

Pe lângă activitatea sa didactică, Theodor Aman a realizat numeroase lucrări de artă, printre care se numără „Dezrobirea țiganilor” (1848), „Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul” (1852), „Bătălia de la Oltenița” (1854) și „Hora de la Aninoasa” (1890). Aceste lucrări reflectă nu doar talentul său artistic, ci și angajamentul său față de istoria și cultura românească. Aman a reușit să îmbine influențele externe cu tradițiile locale, contribuind astfel la dezvoltarea unei identități artistice românești distincte, astfel devenind figura centrală în peisajul modern artistic românesc.  

Sursă de referinţă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Theodor_Aman