Ar putea deveni planeta Marte un loc care să găzduiască habitate umane în viitor?

De asemeni Marte are și cel mai mare complex de canioane din sistemul solar care cuprind o cincime din suprafața planetei. Două calote glaciare sunt prezente: una în partea de nord(Planum Boreum) și alta în sud (Planum Australe) compuse din gheață carbonică și apă înghețată. Un lanț uriaș de vulcani se desfășoară pe o lungime de 4000 de km în regiunea de nord, ceea ce alterează circumferința planetei. Datorită înclinației axei similară cu cea a Terrei, Marte are anotimpuri asemănătoare cu cele terestre, însă de două ori mai lungi. Suprafața marțiană este compusă din bazalt și este acoperită cu oxid de fier(rugină). Nucleul este parțial fluid și format din fier. Atmosfera rarefiată este compusă din dioxid de carbon în proporție de 95, 72%, azot (2,7%) puțin oxigen (0,13) și apă(0,03). Intensitatea câmpului magnetic a planetei Marte este foarte scăzută, practic magnetosfera nu există, în schimb Marte are doi sateliți naturali, Phobos și Deimos cu o structură diformă și care au fost capturați de gravitația planetei, fiind mult mai aproape de aceasta decât luna de Pământ, astfel ei apar pe cerul lui Marte de circa 1000 de ori mai mari și mai luminoși decât luna plină pe cerul nopții. Se estimează faptul că Phobos se va prăbuși pe marte în câteva zeci de milioane de ani. Temperatură maximă pe marte poate atinge 20 C în timpul verii în zona ecuatorială, iar temperatura minimă poate ajunge la -87 C. Pe marte se produc furtuni de praf care cuprind întreaga planetă, ca dovadă a existenței unei presiuni medii la sol care este de 7 milibari. Compuși organici fosilizați, găsiți în meteoriții căzuți de pe marte, sugerează că acolo viața a existat cândva sau încă mai există ascunsă sub sol. Dintre toate planetele telurice ale sistemului solar, Marte ar părea să ofere cele mai promițătoare condiții unei misiuni de colonizare.În 2015, NASA a dat publicității o informație din care reieșea faptul că pe Marte există apă sărată sub formă lichidă. Diametrul planetei marte măsoară 6792 km, masa este de 6.4169 x 1023 kg, iar densitatea de 3.934 g / cm3.Formele de relief prezente la suprafață apar ca niște calote polare, deșerturi, vulcani, canioane și văi.

Alte caracteristici întâlnite pe marte care sunt asemănătoare cu cele de pe pământ sunt uenle fenomenele meterologice precum vânturile și furtunile și vreamea sezonieră. Marte este planeta pentru care s-au desfășurat cele mai multe și importante misiuni de explorare, Uniunea Sovietică, apoi Federația Rusă, SUA și Statele Unite ale Americii și India sunt țările care au trimis cele mai multe nave spațiale echipate cu sonde destinate explorării planetei.

Asociată încă din vechime cu zeul sângeros al războiului, despre planeta Marte s-a crezut multă vreme până la explorare, că ar fi singura care ar putea găzdui o civilizație asemănătoare cu cea pământeană. Aflată la o distanță de 227,99 milioane km față de soare, această îndepărtare făcând ca un an marțian să dureze cât doi ani tereștri. Însă o zi pe marte durează aproximativ cât cea de pe pământ. Planeta Marte are cel mai mare munte din sistemul solar Oliympus Mons care are o înălțime de 25 km și o circumferință de 500 km. De asemeni Marte are și cel mai mare complex de canioane din sistemul solar care cuprind o cincime din suprafața planetei. Două calote glaciare sunt prezente: una în partea de nord(Planum Boreum) și alta în sud (Planum Australe) compuse din gheață carbonică și apă înghețată. Un lanț uriaș de vulcani se desfășoară pe o lungime de 4000 de km în regiunea de nord, ceea ce alterează circumferința planetei. Datorită înclinației axei similară cu cea a Terrei, Marte are anotimpuri asemănătoare cu cele terestre, însă de două ori mai lungi. Suprafața marțiană este compusă din bazalt și este acoperită cu oxid de fier(rugină). Nucleul este parțial fluid și format din fier. Atmosfera rarefiată este compusă din dioxid de carbon în proporție de 95, 72%, azot (2,7%) puțin oxigen (0,13) și apă(0,03). Intensitatea câmpului magnetic a planetei Marte este foarte scăzută, practic magnetosfera nu există, în schimb Marte are doi sateliți naturali, Phobos și Deimos cu o structură diformă și care au fost capturați de gravitația planetei, fiind mult mai aproape de aceasta decât luna de Pământ, astfel ei apar pe cerul lui Marte de circa 1000 de ori mai mari și mai luminoși decât luna plină pe cerul nopții.Se estimează faptul că Phobos se va prăbuși pe marte în câteva zeci de milioane de ani.Din 1960 până în 1964, URSS trimis 5 nave spațiale, Marsnik 1, Marsnik 2, Sputnik 22, Marte 1, Sputnik 24, care din păcate nu au ajuns pe Marte, rămânând captive în apropierea pământului.

a2fa9750301b9db430ce660d9e06192d_L Ar putea deveni planeta Marte un loc care să găzduiască habitate umane în viitor? Știință și tehnologie Travel

Abia pe 30 noiembrie 1964 misiunea spațială sovietică Zond 2 aterizează pe Marte, însă nu reușește să transmită date din cauza unei defecțiuni radio.Cele mai reușite misiuni spațiale au fost cele lansate de NASA, care încă din 1964 a reușit aterizeze pe Marte, însă fără deschiderea scutului de protecție.De atunci și până în prezent SUA și Rusia au fost într-o competiție foarte puternică în ceea ce privește misiunile de explorare ale sistemului solar.

Ultimele misiuni spațiale importante au fost cele lansate de Emiratele Arabe Unite în 2019, China și Statele Unite în 2020. Cele mai importante rovere care au exploatat suprafața planetei Marte sunt: Mariner 4 lansată în 1965 de SUA, prima misiune de succes în care s-a reușit trimiterea a 22 de fotografii, Mariner 9 lansată în 1971, Viking 1- 1976 are o misiune de 6 ani în care explorează cu succes făcând peste 50.000 de fotografii pe suprafața planetei, de abia în 1997 este lansat primul rover numit Sojourner care explorează suprafața planetei timp de trei luni, în 2002 pleacă în misiune Mars Odysey pentru a găsi apă, în 2004 aterizează două rovere deasupra suprafeței, Spirit și Curiosity care descoperă dovezi ale existenței apei pe Marte într-un trecut îndepărtat, roverul Mars Reconnaissance Orbiter în 2006 trimite imagini foarte clare de la suprafața planetei. În 2012 roverul Curiosity a fost trimis într-o misiune care a costat 2,5 miliarde de dolari, însă rezultatele au fost uimitoare, au fost descoperite albii uscate ale unor râuri. În 2020 NASA trimite roverul Perseverance, urmată de misiunea chineză Tianwen 1 și sonda Hope trimisă de Emiratele Arabe. Cercetătorii sunt de părere că gravitația slabă a planetei este responsabilă pentru pierderea potențialul de apă de la suprafață și de sub scoarța terestră, apă care s-a evacuat în atmosferă. Pierderea apei în atmosferă se produce și pe Pământ, însă faptul că există activitate tectonică face ca apa de sub scoarță să fie reciclată cu ajutorul fenomenelor vulcanice. Distanța dintre Pământ și Marte variază de la 224 de milioane ajungând la un maxim de 400 de milioane km, acest aspect se datorează orbitelor eliptice. Cea mai mare apropiere care s-a produs în 2003 între cele două planete a fost de 64,5 milioane de km. Deși oamenii de știință au făcut planuri de colonizare a planetei Marte în viitorul apropiat, factori de mediu nocivi fac imposibile punerea în practică a acestor proiecte.

O ființă umană nu ar putea rezista pe Marte din cauza presiunii atmosferice foarte scăzute, lipsa oxigenului, temperaturile foarte scăzute și radiațiile UV. Datorită gravitației scăzute, un om care cântărește 100 kg pe pământ ar cântări doar 38 kg pe Marte. În 2018 s-au descoperit dovezi al unui rezervor de apă lichidă subterană sub formă de lacuri, aflat la Polul Sud cu ajutorul radarului Mars Advanced Radar for Subsurface and Ionosphere Sounding (MARSIS) al sondei spațiale Mars Express aflat pe orbita planetei Marte. În ciuda dovezilor notabile despre existența unor posibile condiții de viață, planeta Marte rămâne un deșert arid și înghețat care face imposibilă instalarea unor habitate umane la suprafața sa.