Sărbătoarea Crăciunului are la bază influențe păgâne străvechi

În fiecare an, pe data de 25 decembrie două miliarde de creștini de pe întreg cuprinsul globului pământesc sărbătoresc Crăciunul. Ceea ce nu știu mulți dintre apartenenții diferitelor culte creștine este faptul că sărbătoarea crăciunului își are originile din timpurile istorice îndepărtate care datează chiar din perioada Babilonului având legătură cu celebrarea solstițiului de iarnă.

Anumite referințe istorice susțin că originile Crăciunului datează încă din timpul regelui babilonian Nimrod, despre care se crede că era nepotul personajul biblic Noe și că ar fi înființat o religie în cadrul căreia adepții venerau soarele și focul. De altfel, legenda lui Nimrod și a soției sale Semiramida este asemănătoarea într-un anumit fel cu cea a fecioarei Miriam care l-a născut pe Christos sau Joshua. De altfel, înfățișarea lui Nimrod este asemănătoare cu cea a lui Moș Crăciun. Despre Nimrod se știe din mitologie că a fost decapitat de către rivalul său Esau. Regina consoartă a regelui babilonian, Semiramida, a dat naștere unui fiu numit Tammuz pe data de 25 decembrie. Despre Tammuz se credea că este reîncarnarea lui Nimrod.

Odată cu apariția Imperiului Roman, Iulius Cezar a adoptat mitul babilonian al celebrării solstițiului de iarnă care a fost redenumit Saturnalia sau Sol Invictusm care era sărbătorit în data de 25 decembrie. În timpul conducerii Imperiului Roman de către Împăratul Constantin, acesta a căutat să aplaneze conflictele dintre creștinii originari și adepții cultelor păgâne. Chiar dacă inițial, Împăratul a fost un asupritor al creștinilor el s-a convertit la creștinism, ca apoi să înceapă prigoana împotriva păgânilor care refuzau să accepte creștinismul ca un nou mod de manifestare al credinței într-o singură zeitate. Dându-și seama că nu are altă cale de alegere decât încercarea de a contopi curentele religioase aflate în opoziție, reducându-le la faza de monoteism, o caracteristică specifică conceptelor creștine,

Împăratul Constantin a stabilit prin intermediul Sinoadelor Ecumenice ca influențele păgâne religioase să fie atribuite în totalitate ideologiei creștine și înlocuite cu acestea. Chiar dacă creștinismul s-a răspândit în Europa în perioada Evului Mediu , în unele părți ale continentului și mai ales în Europa de Nord sau Scandinavia, casta vikingilor care era păgână la origine celebra sărbătoarea numită JOLE în preajma solstițiului de iarnă. Vikingi obișnuiau să împodobească copacii cu ornamente și să sacrifice un vier pe care i-l închinau zeului fertilității numit Frey. Vikingii obișnuiau să țină brazi în locuințe pe care îi decorau cu diverse ornamente, așteptând venirea zeului Odin care cobora din paradisul numit Asgard, călare pe un armăsar cu opt picioare cu care călătorea pe întreg cuprinsul pământului pentru a răspândi spiritul sărbătorii. După invazia vikingilor în Finlanda, Germania, Britania, Normandia și Olanda, ei au răspândit tradiția religioasă Jule din perioada solstițiului de iarnă și astfel a luat naștere povestea lui Moș Crăciun.

Totuși în Olanda exista anterior invaziei vikinge un mit al lui Moș Sinterklass, care era sărbătorit pe data de 5 decembrie, credința existenței acestui personaj asemănător lui Moș Crăciun provenea din creștinism, de la Sfântul Nicolae. De-a lungul istoriei, solstițiul de iarnă a fost sărbătorit de către mai multe culturi religioase aflate în locuri diferite pe pământ, începând cu babilonienii, egiptenii, amerindienii, druizii, hindușii, incașii și evreii. Unele surse non-religioase susțin că bradul de crăciun ar avea legătură cu legenda biblică a lui Adam și a Evei care întruchipează pomul binelui și răului, iar globurile agățate în brad reprezintă fructele, pe când beteala care înconjoară bradul ar semnifica șarpele care a ispitit-o pe Eva. Între adevăr și mit, religie și legendă Crăciunul este cea mai importantă și așteptată sărbătoare din cursul anului, mai ales de cei tineri. Crăciunul înseamnă mai mult decât o sărbătoare, este spirit, trăire și magie în cel mai profund mod. Autor-Andreea Arsene Sursă de referință : https://www.descopera.ro/maratoanele-descopera/vikingii-marii-cuceritori/17792774-povestea-sarbatorii-yule-modul-in-care-vikingii-celebrau-craciunul