Criminalul Jeffrey Dahmer și fascinația răului

Jeffrey Lionel Dahmer a fost unul dintre cei mai mari criminali din istoria Statelor Unite ale Americii. Născut în Milwaukee, Wisconsin, pe data de 21 mai 1960, Jeffrey a fost primul copil al cuplului Lionel și Joyce Flint Dahmer. Din relatările date publicității, reiese faptul că Jeffrey avea preocupări bizare încă de când era mic. Îi plăcea să disece animale moarte pe care le colecta din împrejurimile casei bunicii sale, la care a locuit temporar. În timpul liceului, pasiunea sa pentru disecția și tranșarea animalelor s-a intensificat luând o turnură macabră. Acesta obișnuia să dizolve în acid sulfuric, corpul animalelor moarte. Mai târziu când a împlinit vârsta majoratului, Jeffrey a practicat aceleași pasiuni morbide, însă de data aceasta ținta au fost oamenii, pe care îi ucidea fără milă. Din 1978 până în 1991, Dahmer a ucis 17 persoane, toate fiind de sex masculin. El alegea cu precădere bărbați de culoare sau de rasă asiatică, pe care îi racola dintr-un bar destinat homosexualilor. Dahmer obișnuia să ducă victimele în apartamentul său, acolo unde le droga cu diverse substanțe, le ucidea și viola, le făcea fotografii, apoi le tranșa bucăți și le băga într-un butoi cu acid sulfuric, după care le păstra oasele în cutii separate. Raționamentul lui Dahmer privind crimele macabre comise aveau legătură cu partea sentimentală, cu felul său de a-și exprima iubirea, după cum el însuși afirma. Faptul că psihopatul adăpostea în locuința sa rămășițele celor uciși, era un mod de ale păstra amintirea intactă și totodată dorința de a-i păstra aproape de el, pe când metodele folosite pentru a-i ucide, exprimau obsesia de a avea controlul total asupra lor, plus de asta canibalismul și necrofilia făceau parte din ritualurile lui Dahmer întreținute pentru fiecare victimă în parte. Conform declarațiilor celor apropiați, faimosul criminal ar fi fost persoană veselă și prietenoasă în copilărie, motiv pentru care era apreciat de colegii săi. În timpul adolescenței, însă, Dahmer a suferit o schimbare bruscă pe plan psihologic și comportamental devenind un om introvertit. Se pare că certurile frecvente și violente dintre părinți să, urmat de divorțul lor, precum și răceala ori dependența de pastile a mamei sale l-au afectat foarte mult pe plan emoțional. Jeffrey a mai avut un frate mai tânăr cu șase ani, pe nume David, despre care nu se mai știe nimic. Unele surse afirmă că David și-ar fi schimbat numele pentru a nu mai fi asociat cu fratele său criminal alegând să trăiască departe, ascuns în anonimat.

În confruntările publice, Soții Dahmer s-au acuzat reciproc pentru lipsa de interes arătată față de fiul lor. Lionel Dahmer a aruncat vina asupra fostei sale soții, acuzând-o că în timpul sarcinii cu primul copil a consumat pastile care sunt interzise pe perioada sarcinii, fapt care a avut repercusiuni asupra dezvoltării normale a creierului băiatului. Cert este că Jeffrey odată cu înaintarea în vârstă nu se mai putea încadra în niciun colectiv educațional sau uman. Așadar, după absolvirea liceului, tatăl criminalului l-a înscris în cadrul Universității din Ohio, de unde a fost exmatriculat, doar după trei luni, din cauza absențelor, după care acesta s-a înrolat în armată, tot la insistențele tatălui de unde, la fel, a fost dat afară din cauza unor abateri foarte grave, printre care și consumul de alcool. Ultima victimă a lui Dahmer, Tracy Edwards, a reușit să scape cu viață din mâinile criminalului devenind un martor cheie al anchetării și condamnării lui Dahmer la închisoare pe viață.

La rândul său, după participarea decisivă la procesul condamnatului, Tracy Edwards a devenit un criminal periculos, fiind condamnat pentru posesie de substanțe interzise, distrugere de proprietăți, jafuri și crime. Nu întâmplător Dahmer a sfârșit ucis în închisoare de către un pușcăriaș de culoare, numit Christopher Scarver, în luna noiembrie a anului 1994, ca o răzbunare anticipată înfăptuită din motivații rasiste. Scarver fiind și el tot un infractor periculos, avea convingerea fermă că Dahmer a ales să ucidă bărbați de culoare, deoarece era rasist. În timpul unui interviu acordat unei televiziuni americane, Dahmer a negat cu vehemență faptul că a ales să ucidă din considerente rasiale. Atât în timpul peintenței sale, cât și după moartea sa, Dahmer a devenit un personaj fascinant, diverși analiști și investigatori care au încercat să întocmească numeroase studii de caz privind personalitatea complexă a criminalului. Chiar înainte de a fi lansată pe Netflix seria dedicată vieții sale, unii artiști celebri americani precum Eminem și Katy Perry l-au menționat pe Dahmer în piesele lor muzicale, apoi compania Budweiser a lansat o campanie promoțională în care îl menționa pe Jeffrey ca fiind un consumator foarte înrăit al berii fabricate de ei. Dahmer avea deja creat un fan club în anii cât a stat în pușcărie. Zecile de mii de admiratori îi trimiteau acestuia scrisori și cadouri în închisoare, iar odată cu ecranizarea vieții lui Dahmer de anul acesta , popularitatea criminalului a cunoscut o creștere explozivă la nivel mondial, fapt ce pare inexplicabil la prima vedere. Admirația generației tinere pentru acest personaj macabru, este transpusă prin nenumăratele paginii create pe rețelele de socializare dedicate lui exclusiv. Atât bărbații tineri cu orientare homosexuală, cât și foarte multe femei și fete își exprimă admirația și iubirea pentru ucigașul Dahmer. Cum ar putea fi explicată această manifestare deviantă care a prins amploare în mediul online? Una dintre explicații ar fi personalitatea complexă și intrigantă a lui Dahmer care se prezintă diferit față de alți criminali în serie. Spre deosebire de Ted Bundy, un alt criminal notoriu, care a ucis mai mult de 30 de persoane, toate femei, într-o perioadă mai scurtă de timp( 1974-1978) și care nu și-a recunoscut crimele nici măcar atunci când i s-au prezentat dovezile in față, recurgând la fel de fel de tertipuri pentru a intimida și a duce în eroare justiția, Dahmer a fost foarte cooperant cu polițiștii, ajutându-i pe aceștia să întocmească dosarul de anchetă, prezentându-le faptelor sale, exact așa cum s-au desfășurat. Dahmer nu numai că și-a recunoscut faptele cu o sinceritate uluitoare, atât în instanță cât și în interviurile acordate însă a și specificat care au fost motivațiile ce l-au determinat să ucidă cu atâta cruzime. Deși în interviurile acordate de ucigaș, unul dintre interlocutori încearcă să-l apere cumva pe acesta, sugerând că Jeffrey a fost lipsit de afecțiunea părintească și rănit sufletește de certurile violente ale acestora și de lipsa implicării lor în formarea sa ca om, Dahmer a contestat argumentele, motivând că părinții lui nu au nici o vină și că el s-a născut de fapt cu acele caracteristici ale criminalității.

În timpul celor câteva interviuri acordate unor posturi de televiziune americane, Dahmer se prezintă ca un om extrem de calm, realist, inteligent și convingător în expunerile sale, în plus, înfățișarea sa atrăgătoare și smerită nu are nimic din particularitățile fizice ale unui criminal odios. Să fi fost inteligența, aparenta umilință și sinceritate, cât și aspectul fizic atrăgător al criminalului, pretextul unei asemenea venerații la nivel de masă? Autor-Andreea Arsene