Din seria scriitorilor români contemporani: Augustin Buzura

Augustin Buzura, prozator și eseist roman contemporan, s-a născut pe 22 septembrie 1938, în Berința, județul Maramureș. După absolvirea școlii generale din comuna natală, a urmat cursurile Liceului „Gheorghe Șincai” din Baia Mare. Ulterior, a obținut diploma de medic și farmacist la Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj, cu o lucrare intitulată „Shakespeare în psihiatrie”.
Deși a obținut o diplomă în medicină, Augustin Buzura a renunțat la o carieră în acest domeniu pentru a se dedica literaturii. Cu toate acestea, metodele psihiatrice de investigare a conștiinței umane se regăsesc în romanele sale.
În 1963, Augustin Buzura a publicat prima sa carte, un volum de proză scurtă intitulat „Capul Bunei Speranțe”. Debutul său ca romancier a avut loc în 1970, odată cu publicarea volumului „Absenții”, în care a explorat un caz de mortificare psihică. Romanul a avut un succes imens, fiind apreciat atât de critici, cât și de public. Acesta l-a consacrat pe Augustin Buzura ca unul dintre cei mai importanți scriitori ai vremii și l-a făcut cunoscut ca un critic al stilului de viață comunist.
Au urmat apoi alte romane masive, precum „Orgolii” (1974), „Fetele tăcerii” (1974), „Vocile nopții” (1980), „Refugii” (1984), „Drumul cenușii” (1988), „Recviem pentru nebuni și bestii” (1999) și „Raport asupra singurătății” (2009). Aceste lucrări i-au adus lui Augustin Buzura importante premii literare, printre care se numără Premiul Uniunii Scriitorilor (1970, 1974, 1980) și Premiul Academiei Române (1977).
În anul 1987, Augustin Buzura devine membru fondator al Fundației Culturale Europene „Gulliver”, cu sediul în Amsterdam. Această fundație reunește personalități precum Günther Grass, Hans Magnus Enzensberger, Andrei Bitov, Václav Havel, Steve Austin și Luigi Nono.
După căderea regimului comunist, scriitorul s-a stabilit în București, iar în 1990 i-a fost încredințată funcția de președinte al Fundației Culturale Române. Între anii 2003 și 2004, a ocupat poziția de președinte al Institutului Cultural Român, iar în prezent este directorul revistei Cultura.
Augustin Buzura este recunoscut pentru stilul său literar profund și pentru abordarea subiectelor sensibile și complexe în operele sale. Prin romanele sale, el explorează teme precum condiția umană, libertatea individuală, alienarea și impactul regimului comunist asupra societății.
Lucrările lui Augustin Buzura au fost traduse și apreciate la nivel internațional, contribuind la promovarea literaturii române în lume. Stilul său narativ captivant și profunzimea tematică au făcut din el unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani.
Pe lângă activitatea sa literară, Augustin Buzura a fost implicat și în diverse activități culturale și instituții importante. Contribuția sa la promovarea culturii și literaturii românești a fost recunoscută și apreciată de-a lungul anilor.
Astfel, Augustin Buzura rămâne un nume de referință în literatura română contemporană, cu o carieră impresionantă și o contribuție semnificativă la dezvoltarea și promovarea culturii și literaturii românești.
Opera autorului

- Absenții, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1970
- Fețele tăcerii, Editura Cartea Românească, București, 1974
- Orgolii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977 – carte distinsă cu Premiul Academiei Române
- Vocile nopții (1980), Editura Cartea Românească, București, 1980
- Refugii (1984)
- Drumul cenușii (1988)
- Recviem pentru nebuni și bestii, Ed. Semne, București, 1999
- Raport asupra singurătății (2009)[8]

Critici si recenzii
Augustin Buzura se oprește în romanele sale din tinerețe asupra dramei intelectualului care intră în conflict cu sistemul comunist din lumea academică (Orgolii, Refugii) și în aceste romane experimentează din punct de vedere narativ procedeul fluxului conștiinței.
Următoarele romane sunt mai simple din punctul de vedere narativ, scrise la persoana a treia, eroii sunt hermeneuți care doresc să reconstituie evenimente din trecut, întotdeauna controversate, cum ar fi cooperativizarea forțată și fenomenul partizanilor și a rezistenței armate din munți, revolta minerilor din Valea Jiului și represiunea care a urmat după aceasta.
Buzura a continuat tematica romancierilor din „obsedantul deceniu” având la dispoziție informații mai variate, pe care le culegea uneori intervievând pe cei implicați în evenimente, ca un veritabil sociolog. Poate și din această cauză romancierul a fost unul dintre cei mai cenzurați în acea epocă, luptându-se cu cenzorii pentru fiecare frază.( Informații preluate de pe wikipedia)
Autor-Andreea Arsene
Surse de referință: https://www.artline.ro/Augustin-Buzura-37062-1-n.html