EDA RAIMS- POEZIE DE SUFLET

Ce-ați învățat când v-au plecat Părinții?
Iubirea lor vi s-a părut infamă,
de ați închis-o sub oprobriul minții
în circumstanțe și sub stări de vamă?!
Ce-ați învățat când v-a învins durerea?
Iertarea v-a sunat a blasfemie,
de ați zvârlit-o ca pe-o piază rea
și-n talion, supliciul ați rescrie?!
Ce-ați învățat când v-a atins minciuna?
e Adevărul crud, prea mult povară,
de i-ați pus lesă pentru totdeauna
și-ați convertit Cuvântul blând în fiară?!
Ce-ați învățat când ați simțit trădarea?
a fi statornic este-o indecență,
de-ați pus în cârje până și onoarea
de-a fi Uman, ca pe o imprudență?!
Prin Adevăr și prin Iertare, Sfinții
ne-au dăruit Iubirea drept cunună!
ce-ați învățat cât v-au vegheat Părinții?
Cum ați uitat colinda lor străbună?
~ Eda Raims ~ Retorică ~