Mă-ncrust… mă-nstânc… mă-nec


Mă-ncrust în scoarța-ți de mesteacăn
de mesteacăn din era cambriană a gândurilor încrustate-n mine
în minele străin de mine
de minele trăind în tine
în tine iluzie de-o viață
că-ți sunt mirare în mirare
că-mi ești acasă în acasă
că-ți sunt aproape în aproape
că-mi ești taină în taină
Mă-nstânc în piatra-ți de hotar
de hotar din nemărginitul hotar al rațiunii înstancate-n tinele
în tinele străin de tine
de tine murindu-mă în mine
în mine vis de toamnă întomnată
întomnată-n mirarea că-ți sunt
întomanată-n aproapele carele-mi ești
întomnată-n taina că ne suntem taină
Mă-nec în tăcerea-ți tăcândă ca icebergul
ca icebergul din oceanul pacific al tăcerii înecate în tăcerea-mi tăcândă
tăcândă în minele ce-și tace tăcerea-n tine
în tine semn de întrebare în mirare
în tine acasă în străinătate
în tine aproapele-mi departe
în tine taina tainelor ce tace-n mine.
Autor : Cosmina Cozmean