Scriitori reprezentativi ai literaturi românești: George Bacovia

George Bacovia, pe numele său real, George Andone Vasiliu, a fost cel mai important reprezentant al curentului simbolist din poezia românească. El s-a născut la Bacău în data de 4/17 septembrie 1881 ca fiu al comerciantului Dimitrie Vasiliu și al Zoei Vasiliu. Încă de când era copil, George Bacovia dovedește un talent deosebit la desen, gimnastică, fiind și un bun instrumentist, cântând la vioară și alte instrumente, aceste deprinderi artistice îi oferă ocazia de a se face remarcat în orchestra școlii pe care o și dirijează. O întâmplare nefericită din copilărie îl inspiră să scrie poemul ”Amurg Violet,,. Băiatul a rămas captiv în turnul bisericii din orașul natal după ce fusese uitat acolo din neglijența paracliserului. Clasa I o urmează între anii 1889-1890 la un pension din Bacău, apoi se înscrie la Școala Primară Domnească nr. 1 din Bacău. Obține Premiul I la pe țară în anul 1899 pentru desen artistic în natură în cadrul concursului Tinerimii Române. În 1894 se înscrie la gimnaziul Ferdinand din Bacău.

Se înscrie la Școala Militară din Iași urmându-i cursurile doar în primul semestru, ca din al doilea să se retragă deoarece nu suporta disciplina drastică și restrictivă.În acest timp va compune una dintre poeziile care vor deveni foarte cunoscute, și anume poezia Plumb, finalizată în anul 1902, urmată de poezia Lacustră la fel de celebră, care a fost finisată în 1906. În 1904 se face cunoscut și apreciat în cadrul Cenaclului lui Alexandru Macedonski cu creația poetică numită: ”Nervi de toamnă,,.Publicația Arta de Iași îl primește în redacția sa în calitate de colaborator, iar cu această ocazie, autorul își publică creațiile. Bacovia se retrage din cadrul Facultății de Drept din București, după ce în anul 1905 se stabilește cu fratele lui Eugen în capitală.După o perioadă de ședere scurtă în București, Bacovia se reîntoarce la Bacău stabilindu-și domiciliul pe Strada Liceului.

Își continuă studiile în cadrul Facultății de Drept din Iași reluând anul I. Bacovia colaborează cu unul dintre cei mai importanți exponenți ai curentului simbolist I.M Rașcu( Ion Rașcu) prin intermediul revistei Versuri și Proză unde își publică creațiile.

Pe timpul studiilor la Iași se prezintă doar la examene, iar după absolvirea facultății și obținerea licenței în drept se înscrie la Baroul din Bacău, însă nu profesează ca jurist, deși a plătit cotizația timp de un deceniu. A fost colaborator al revistei Flacăra, apoi suplinitor la Școala Primară din Bacău. În 1912 devine copist la Prefectura din Bacău, iar în 1913 ajutor de contabil în cadrul aceleiași instituții, însă problemele de sănătate apărute îl determină să renunțe și să se înscrie la Sanatoriul Dr. Mărgăritescu din București.În 1915 își desfășoară activitatea publicistică și editorială la revista ”Orizonturi Noi,, unde publică poezii, proză și recenzii. Din 1916 devine copist la Direcția învățământului secundar și superior al Ministerului Instrucțiunii. La mijlocul anului 1916, în plin război îi apare în librării, volumul Plumb. Pleacă în evacuare la Iași luând cu el arhiva direcției în care activa. Bacovia a avut o relație profesională și de prietenie strânsă cu scriitorul Alexandru Macedonski. Devine funcționar în București pe perioada anilor 1917-1919, ajungând șef de birou la Ministerul Muncii clasa III, apoi avansează până la clasa I în aceiași funcție, însă este nevoit să demisioneze după ce află că s-a îmbolnăvit la plămâni. În 1923 Ministerul Artelor îl premiază pentru Volumul de poezii Plumb. În 1924 pare cel de al doilea volum al ediției Plumb, la Râmnicu Sărat. În același an intră pe postul de suplinitor la materiile desen și caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău. Este numit primul director al revistei ,,Ateneul Cultural” în anul 1925 iar în anul următor tipărește Volumul ,, Scântei Galbene” prin efortul și cheltuiala proprie.

Cu ajutorul profesoarei Agatha Grigorescu, cu care se căsătorește în 1928 , îi apare și volumul ,,Bucăți de Noapte”. În 1929 editura Ancora îi retipărește volumele: ,,Plumb” și ,,Scântei Galbene ”. Din 1932 obține o pensie lunară de 1000 de lei de la Societatea Scriitorilor Români, iar din 1940 , suma se dublează, după care se înființează Casa de pensii a scriitorilor care îi acordă suma considerabilă de 10.000 de lei lunar. În 1933 apare de sub tipar antologia ”Poezii,,. În 1944 apare volumul Opere în care sunt incluse toate creațiile sale scrise anterior. Intră pe postul de bibliotecar al Ministerului Minelor și Petrolului.

În perioada comunistă are probleme cu cenzura care îi respinge volumul de versuri numit ,,Stanțe Burgheze”, ulterior, pe la mijlocul anilor 50′ cartea reintră în circulație, primind chiar aprecierea Ministerului Artelor care îi oferă un post de angajare. La data de 22 mai 1957, George Bacovia se stinge din viață la vârsta de 76 de ani în locuința sa din București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu. În ceea ce privește stilul și tehnica folosite de Bacovia în scrierile sale, el a adoptat un registru creativ original și unic, având unele influențe din literatura franceză modernă pe care o aprecia foarte mult. Dacă la începutul carierei sale, George Bacovia era privit ca un scriitor mediocru, treptat el a căpătat statutul recunoscut ca cel mai important poet simbolist român.