Scriitori reprezentativi ai literaturii române: Emil Cioran

Filozoful și scriitorul român Emil Cioran s-a născut în județul Sibiu la Rășinari la data de 8 aprilie 1911 ca fiu al protopopului ortodox Emilian Cioran și al Elvirei Cioran, originară dintr-o localitate din Făgăraș. Pe linie maternă, Emil Cioran provenea dintr-o familie de nobili transilvăneni. În 1924 se va muta cu familia sa în Sibiu unde va urma cursurile liceului Gheorghe Lazăr, iar după absolvire se va înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie din București între anii 1928-1932 unde devine elevul faimosului filozof Nae Ionescu și a lui Tudor Vianu. Se împrietenește cu filozoful Constantin Noica cu care împărtășește trăsături de gândire comune. În ultimul an de facultate începe să publice o serie de articole intitulate: Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. Fiind un bun vorbitor de limbă germană, Cioran își îndreaptă atenția către studiul filozofiei scrise a unor genii precum: Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer și Friedrich Nietzsche și drept urmare în 1933 obține o bursă de studiu în Germania la Berlin. În 1934 primește Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați pentru prima lui carte publicată numită: ” Pe culmile Disperării,,. După apariția primei cărți scrise, Cioran va mai publica încă alte patru cărți intitulate: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la faţă a României (1936), Lacrimi şi Sfinţi (1937). Colaborează cu unele publicații oficiale precum: “Gândirea”, “Vremea”, “Floarea de foc”,“Calendarul”, “Revista de filosofie”, “Convorbiri Literare”, iar după o scurtă carieră scriitoricească desfășurată în țara natală și un post oferit la catedra Liceului Andrei Șaguna din Sibiu, Emil Cioran se hotărăște să se mute în Franța primind o bursă de studii din Partea Institutului Francez din București. Odată cu stabilirea definitivă în Franța, Emil Cioran va deveni în scurt timp un nume de referință al culturii franceze fiind foarte apreciat pentru creațiile sale scrise și apărute la editura Gallimard care îi va publica majoritatea cărților începând din anul 1949.

În Franța a fost numit Consilier Cultural al Ambasadei României în Paris pentru o perioadă de timp. În 1950 primește și o primă recompensă a muncii sale intelectuale și anume: premiul Rivarol pentru lucrarea Précis de décomposition.
Fiind o fire introvertită și profund meditativă, Cioran evită expunerea publică cât și premiile conferite pentru creațiile publicate ulterior. Dacă în primă fază, orientarea sa a fost una de natură sistematic filozofică, el a schimbat registrul optând pentru un stil de creație bazat pe cugetări exclusiv personale care abordau gândirea existențialistă. Cele mai importante cărți scrise și traduse în limba franceză sunt: “Revelațiile durerii”, “Ispita de a exista” , “Istorie si utopie”, “Singurătate și destin”. În majoritatea creațiilor sale, Emil Cioran expune tematici cu o nuanță negativistă, pesimismul fiind una din laturile sale distinctive în modul de a gândi și scrie. La nivel internațional, Emil Cioran este considerat unul dintre cei mai valoroși scriitori și gânditori ai epoci moderne datorită ideilor și conceptelor originale abordate în operele sale. Paradoxal, tiparul gândirii lui Cioran a fost oarecum opus celui conceput de marele filozof antic Senecca, care la rândul său a ales să se îndepărteze de reperele filozofice ale înaintașilor și contemporanilor săi pe care le considera ca neavând nici o tangență cu realitățile și problemele umanității din acea perioadă. Ideile filozofice ale lui Cioran despre existența umană s-au raportat la corelarea acesteia cu timpul și trecerea lui și totodată a încercat să idealizeze fenomenul morții sub anumite concepte, un proces firesc pe care îl considera din punct de vedere filozofic ca singurul lucru sigur care i se întâmplă cu certitudine oricărei ființe și că această stare naturală inevitabilă ar trebui privită cu calm și seninătate de către orice muritor,
însă pe de altă parte invocă temerea care izvorăște din agonia de a înfrunta neantul sau necunoscutul dintr-o altă dimensiune existențială. Pe data de 20 iunie 1995, marele filozof se stinge din viață la Paris, iar 10 ani mai târziu, după trecerea în neființă a iubitei sale Simone Boue în 2005, o menajeră descoperă câteva manuscrise aparținându-i lui Cioran, pe care încearcă să le valorifice prin scoaterea la licitație, acțiune care a fost interzisă destul de târziu de către Tribunalul din Paris.

În ceea ce privea trecerea proprie în neființă, Cioran aborda în lirismul său că dorește să-și simtă moartea ca pe un triumf al sfârșitului vieții. Creația scrisă a filozofului începând cu prima sa carte a revelat nevoia de evadare dintr-o existență anostă și găsirea echilibrului și în ciuda unei tente aparent pesimiste, scriitorul a fost un om optimist în sinea lui.
Opera lui Emil Cioran cuprinde următoarele scrieri publicate: Pe culmile disperării (București, 1934; 1990; 1993); Cartea amăgirilor (București, 1936; 1991);Schimbarea la fata a României (București, 1936; 1941; ediții revăzute 1990, 1993); Lacrimi si sfinti (București, 1937;1991); Amurgul gândurilor (Sibiu, 1940; București, 1991); Îndreptar pătimaș (București, 1991); Précis de décomposition(Paris, 1949)
Tratat de descompunere (București, 1992); Syllogismes de l’amertume (Paris, 1952).
Silogismele amărăciunii (București, 1992); La Tentation d’exister (Paris, 1956).
Ispita de a exista (București, 1992); Histoire et utopie(Paris, 1960).
Istorie si utopie (București, 1992); La chute dans le temps (Paris, 1964).
Căderea în timp (București,1994); Le Mauvais Démiurge (Paris, 1969); De l’inconvénient d’être né (Paris, 1973); Ecartèlement (Paris, 1979);Exercices d’admiration (Paris, 1986).
Exerciții de admiratie (Bucuresti, 1993); Aveux et anathèmes (Paris, 1987).
Mărturisiri si anateme (București, 1994)
Autor: Andreea Arsene
(Surse de referință: https://ro.scribd.com/doc/116961505/Emil-Cioran-Biografie- http://istoria.md/articol/611/Emil_Cioran,_biografie- https://ro.scribd.com/doc/95070330/Emil-cioran-1911-1995).