Scriitori reprezentativi ai literaturii române: Lucian Blaga

Lucian Blaga este unul dintre numele sonore ale literaturii românești. Născut ca fiu al preotului Isidor Blaga și a Anei Blaga la data de 9 mai 1895 în satul Lâncrăm din Județul Alba, viitorul poet, dramaturg, filozof, profesor universitar și jurnalist a fost cel de al nouălea copil al familiei din care au supraviețuit șase, el fiind unul dintre ei.

Școala primară o face la Sebeș, apoi intre 1906 și 1914 apoi frecventează cursurile Liceului Andrei Șaguna din Brașov, urmând apoi cursurile Facultății de Teologie din Sibiu între anii 1914-1917.Mai departe se înscrie la Facultatea de Științe Politice și Drept din cadrul Universității din Viena pe care o finalizează în 1920. În 1910 își face debutul literar în revista Tribuna cu un poem numit ”Pe țărm,, Își publică versurile ”Poemele Luminii,, în anul 1919 în publicațiile Glasul Bucovinei și Lamura la inițiativa lui Sextil Pușcariu. Fondează revista Gândirea în 1921 pe care o coordonează până în anul 1942 când se decide să înființeze o altă publicație numită Saeculum. Lucian Blaga a manifestat un interes deosebit pentru filozofie și astronomie. Era pasionat de planeta Marte despre care credea că ar adăposti forme de viață. În perioada anilor 1926-1939, Lucian Blaga a avut o carieră diplomatică importantă, fiind numit ca ministru plenipotențiar la Lisabona, atașat de presă și consilier la legațiile României din Varșovia, Praga, Berna și Viena. În 1935 Academia Română îl premiază pentru opera sa poetică și dramatică, iar un an mai târziu îl primește în rândul academicienilor în calitate de membru. Timp de un deceniu( 1939-1948) predă filozofia culturii la Universitatea din Cluj,
apoi intră pe postul de cercetător la Institutul de Istorie și Filozofie din Cluj în anii 1949-1953, după care până în anul 1959 își continuă activitatea la Secţia de istorie literară şi folclor a Academiei, filiala Cluj. În anul 1962 opera poetului este expusă în circuitul public. Opera scriitorului Lucian Blaga se bazează ca sursa de inspirație pe miturile și legendele istoriei și culturii noastre naționale. În ceea ce privește filozofia, Blaga era preocupat de misterul existenței umane și de latura metafizică. În cadrul Cercului Literar de la Sibiu, Lucian Blaga își pune amprenta asupra educării și formării intelectuale a unor generații de tineri. Se stinge din viață la data de 6 mai 1961 și este înhumat în satul natal.

Dintre operele sale cele mai însemnate reamintim:
Poemele luminii (1919), opera poetică antumă a lui Blaga cuprinde, până în 1943, încă şase volume: Paşii profetului (1921), În marea trecere(1924), Lauda somnului (1929), La cumpăna apelor (1933), La curţile dorului (1938), Nebănuitele trepte (1943).
(Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), Meşterul Manole (1927), Cruciada copiilor (1930), Avram Iancu (1934), Daria, Fapta şi Învierea (1925), Arca lui Noe (1944), Anton Pann (1965)). Opera filozofică este organizată în patru trilogii (acunoaşterii, a culturii, a valorilor şi trilogia cosmologică (Filozofia stilului (1924), Cunoaşterea luciferică (1933), Spaţiul mioritic(1936), Geneza şi sensul culturii (1937)). Câteva culegeri de aforisme (Discobolul (1945)) şi eseuri, alături de memorialiști ca din Hronicul şi cântecul vârstelor şi de romanul autobiografic Luntrea lui Caron, ambele publicate postum, şi lucrarea Pietre pentru templul meu (1919).
Autor-Andreea Arsene
Sursă de referință: https://ro.scribd.com/doc/223589752/Biografie-Lucian-Blaga