***Editie online: Anul nr. III

februarie 8, 2025

Scriitori reprezentativi ai literaturii românești- Barbu Ștefănescu Delavrancea

Barbu Ștefănescu Delavrancea s-a născut la 11 aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, din bariera Vergului, București, ca fiu al unei familii modeste. Tatăl său, Ștefan „căruță-goală“, provenea dintr-o familie de ciobani vrânceni și a devenit căruțaș de grâne pe traseul București-Giurgiu, devenind ulterior staroste al cărăușilor din barieră. Mama sa, Iana (Ioana sau Ana), era fiica văduvei Stana din Postrăvari, un sat locuit de clăcași de pe moșia familiei Filipescu. Delavrancea și-a petrecut primii ani de viață în ulița Vergului, în compania tatălui său și a poveștilor spuse la gura sobei.


În copilărie, a fost încredințat diaconului Ion Pestreanu de la Biserica Sf. Gheorghe Nou pentru a învăța să citească și să scrie. A urmat apoi Școala de Băieți Nr. 4 și apoi Școala Domnească, unde a studiat cu învățătorii E. Becarian și Ion Vucitescu. Ulterior, a devenit elev la Liceul „Sf. Sava“, unde a fost remarcat pentru talentul și capacitatea sa de asimilare. A debutat în literatură în 1878, publicând versuri în ziarul România liberă și apoi placheta de poezii „Poiana lungă. Amintiri”. În 1882, a obținut licența în drept la Facultatea de Drept din București.

După întoarcerea din Paris în 1884, Delavrancea a devenit un nume important în lumea literară românească. A colaborat cu diverse publicații, precum România Liberă, Drepturile omului, Literatură și știință, și a publicat numeroase nuvele și povestiri. A fost redactor la ziarele Democrația și Voința națională, unde a scris articole critice și a militat pentru dezvoltarea creației dramatice originale.

Delavrancea a fost un om cu preocupări intelectuale variate, exprimându-și punctele de vedere în materie de artă, limbă și literatură. A fost pasionat de critică muzicală și dramatică, a polemizat cu Titu Maiorescu și a susținut dezvoltarea creațiilor dramatice originale. De asemenea, a fost interesat de artiștii români ai vremii, precum Nicolae Grigorescu și Andreescu, și a scris cronici de artă în diverse publicații.

În plus, Delavrancea a fost unul dintre membrii fondatori ai revistei „Lupta literară” și a fost redactor la Revista nouă, condusă de B.P. Hașdeu. A fost un susținător al literaturii populare și a publicat studii de folclor, evidențiind spiritul analitic original și cunoștințele sale multilaterale.

Prin activitatea sa publicistică, Barbu Ștefănescu Delavrancea a contribuit semnificativ la dezvoltarea și diversificarea culturii și literaturii românești, lăsând o amprentă puternică în peisajul cultural al vremii sale.

Barbu Ștefănescu Delavrancea a debutat cu placheta de poezii intitulată „Poiana lungă. Amintiri”, publicată în 1878. Această lucrare a marcat debutul său literar și a fost semnată doar cu prenumele „Barbu”. Placheta a fost bine primită de critici și a contribuit la recunoașterea sa în lumea literară românească.

Barbu Ștefănescu Delavrancea a colaborat cu diverse publicații și ziare din România în timpul carierei sale literare. Printre acestea se numără:

 „România Liberă” – A colaborat cu acest ziar, publicând versuri, nuvele și povestiri, precum și articole critice și cronici literare, „Drepturile Omului” – A fost un alt ziar la care a contribuit, abordând diverse subiecte literare și sociale, „Literatură și Știință” – A publicat articole și eseuri în această revistă, aducându-și contribuția la dezbaterea problemelor literare și sociale ale vremii, “Epoca” – A fost redactor la acest ziar și a publicat articole, cronici și eseuri, acoperind diverse domenii precum critică muzicală și dramatică, „Lupta” – A fost implicat în înființarea și redactarea acestei reviste, contribuind cu articole și eseuri în diverse domenii.

Barbu Ștefănescu Delavrancea a scris o varietate de opere literare, printre care se numără nuvele, povestiri, romane și piese de teatru. Iată câteva dintre operele sale celebre:

Sultănica (1885),Apă și foc, Sorcova (1885), Odinioară, De azi și de demult, Văduvele, Liniște (1887), Paraziții (1892), Trubadurul (1887), Zobie, Milogul, Înainte de alegeri, Iancu Moroiu, Domnul Vucea, Bursierul, Șuier, Răzmerița, Bunicul, Bunica, Boaca și Onea, Micuții, Angel Demetriescu, Irinel, Hagi-Tudose (1903)

Neghiniță, Norocul dracului, Moș Crăciun, Palatul de cleștar, Dăparte, dăparte, Delavrancea, Stăpânea odată (1909)

Proză

Dramaturgie

„Apus de soare” – Romanul evidenţiază teme precum dragostea, trădarea și conflictele sociale, oferind o imagine complexă a vieții în mediul rural românesc.”Hagi Tudose” – Comedia care a devenit una dintre cele mai iubite și reprezentative piese de teatru din literatura română, explorând viața și caracterul unui țăran român tradițional.


Autor-Andreea Arsene

Surse de referinţă: https://www.delavrancea.eu/opere.php

https://ro.wikipedia.org/wiki/Barbu_%C8%98tef%C4%83nescu_Delavrancea

kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate