Scriitori reprezentativi ai literaturii românești: Ion Heliade Rădulescu

Se naște la Târgoviște pe data de 6 ianuarie 1802 ca fiu al funcționarului militar Ilie Rădulescu și al Eufrosinei care avea origini grecești. Cărturarul a mai avut încă trei frați care au murit de copii. Studiază la Școala Grecească de la Schitu Măgureanu între anii 1815-1818. După ce învață limba română de la un slujitor, Ion Heliade se înscrie la Școala Românească de la Sf. Sava între anii 1818-1820. Devine unul din ucenicii lui Gheorghe Lazăr și după plecare acestuia în 1822 încearcă să redeschidă Școala de la Sfântul Sava, neavând sprijin financiar. În 1827 devine unul dintre cei care înființează publicația ”Societatea literară”, în cadrul căreia publică traduceri din operele scriitorului francez Aplhonse Lamartine. Înființează la Sibiu în 1828 publicația ”Gramatica Românească”, care are ca scop modernizarea limbii românești prin includerea și adaptarea neologismelor. În 1829 editează și publică gazeta ”Curierul Românesc”. În 1830 îi apare primul volum de versuri intitulat: ”Meditatii poetice dintr-ale lui A. de Lamartine”, în care sunt incluse o serie de poezii foarte cunoscute, ca de pildă: ”Sonet; La anul 1830; Trecutul;Dragele mele umbre; Cantarea diminetii; La moartea lui Carlova”. În anul 1833 înființează Societatea Filarmonica alături de frații Golești si Ion Câmpineanu la care contribuie și finaciar în calitate de finanțator. Între 1835 și 1836, face traduceri din operele de teatru ale lui Voltaire și Moliere, totodată scoate broșuri cu traduceri din literatura universală care îi menționează pe scriitori: Alfieri, Byron, Homer, Vergiliu, Tasso, Hugo. Tot în cursul anului 1836 îi apare volumul: ”Culegeri din scrierile lui I. Eliad” de proze si de poezie și iese de sub tipar primul număr al publicației literare ”Curier de ambele sexe”. În 1843 se înscrie în loja masonică Frăția. Publică ”Balada Zburătorul” în publicația ”Curierul Românesc”, preluată din mitul folcloric.

În anul 1846, Ion Heliade Rădulescu inițiază un proiect care avea în vedere traducerea autorilor clasici din Literatura Universală. Se alătură comitetului revoluționar din carea făcea parte Ion Ghica, Dimitrie Brătianu, Nicolae Bălcescu și Constantin A. Rosseti. După înăbușirea revoluției pașoptiste, Ion Heliade călătorește în Franța la Paris, la Londra și Constantinopol, apoi se stabilește pe Insula Chios din Grecia în anul 1851. Se întoarce în țară în anul 1859 în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, fiind ales ca deputat cinci ani mai târziu. În 1859 își publică opera cu caracter filozofic : ”Echilibru intre antiteze”. În 1861 a devenit Maestrul Lojii Masonice Steaua Dunării. Devine președinte al Societății Academice Române în 1867. Un an mai târziu publică patru volume de poezii din seria: ”Curs intreg de poezie generala”.

În anul 1872 se stinge din viață fiind înmormântat la cimitirul Bellu, având parte de funeralii naționale la care a participat întreaga elită culturală a acelor vremuri. Ion Heliade Rădulescu a fost: poet, prozator, traducător, lingvist, jurnalist și om politic. Ion Heliade Rădulescu a fost căsătorit cu fiica lui Grigorie Alexandrescu, Maria, care i-a dăruit doi copii care din păcate au murit, un motiv pentru care scriitorul s-a refugiat în muncă pentru a trece mai ușor peste dramele vieții. După Dimitrie Cantemir și Mihai Eminescu, Ion Heliade Rădulescu este considerat cel mai important exponent al literaturii românești. După întoarcerea din exil, Ion Heliade s-a confruntat cu opoziția înaltei societăți care îl respingea. A găsit sprijin doar la domnitorul Alexandru Ghica. Scriitorul a adus o contribuție enormă la traducerea și publicarea literaturii universale, ca de altfel și la modernizarea și evoluția gramatici limbii române.
Surse de referință: https://www.globalinfo.ro/z/biografie_ion_heliade_radulescu.htm