Scriitori reprezentativi ai literaturii româneşti: Ion Minulescu

Ion Minulescu, scriitorul român cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul literaturii, s-a născut la București și a copilărit la Slatina, de unde este originară mama sa. A urmat școala primară și gimnaziul la Pitești, iar în anul 1899 a dat examenul de bacalaureat la un pension particular din București, numit „Brânză și Arghirescu”.



Primele producții poetice ale lui Ion Minulescu au apărut în 1897 sub pseudonimul (I. M.) Nirvan, când era încă elev la Pitești, în revista „Povestea vorbei”. În 1898, sub semnătura I. Minulescu-Nirvan, tânărul poet a publicat în „Foaia pentru toți”. Doi ani mai târziu, în 1900, Minulescu pleacă la Paris pentru a studia dreptul, dar influența poeților francezi l-a captivat și a uitat de studiile sale juridice.
După doar patru ani petrecuți în străinătate, Ion Minulescu s-a întors în țară, unde a continuat să compună poezie și proză. În anul 1905, a publicat unele poeme și fragmente de proză din „Jurnalul unui pribeag” în revista „Viața nouă” a lui Ovid Densusianu, una dintre publicațiile importante ale mișcării simboliste.
În 1906, Ion Minulescu a început să publice o parte din versurile care vor compune „Romanțele pentru mai târziu” în revista „Viața literară și artistică” a lui Ilarie Chendi. Tot în același an, a început prietenia sa cu Dimitrie Anghel, cu care a tradus în colaborare versuri din autori precum Albert Samain, Charles Guérin, Henry Bataille, Henri de Régnier, publicate în revista „Sămănătorul”.
În iarna anului 1906-1907, cei doi prieteni au petrecut timpul la Constanța, iar experiențele trăite acolo s-au regăsit în versurile lor.
Ion Minulescu a fost un scriitor român de seamă, cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul literaturii. S-a născut la București și a copilărit la Slatina, iar mai târziu a urmat școala primară și gimnaziul la Pitești. În anul 1899, a dat examenul de bacalaureat la un pension particular din București, numit „Brânză și Arghirescu”.
Debutul său literar a avut loc în 1897, sub pseudonimul (I. M.) Nirvan, când a publicat primele sale producții poetice în revista „Povestea vorbei”. În anul următor, sub semnătura I. Minulescu-Nirvan, a publicat în revista „Foaia pentru toți”.
În 1900, Ion Minulescu a plecat la Paris pentru a studia dreptul, dar influența poeților francezi l-a captivat și a renunțat la studiile juridice. După patru ani petrecuți în străinătate, s-a întors în România și a continuat să scrie poezie și proză. În anul 1905, Ion Minulescu a publicat unele poeme și fragmente de proză din „Jurnalul unui pribeag” în revista „Viața nouă” a lui Ovid Densusianu, una dintre publicațiile importante ale mișcării simboliste.
În anul următor, în 1906, Ion Minulescu a început să publice o parte din versurile care vor compune cunoscuta sa lucrare „Romanțele pentru mai târziu” în revista „Viața literară și artistică” a lui Ilarie Chendi. Tot în același an, a început prietenia sa cu Dimitrie Anghel, cu care a colaborat la traducerea versurilor unor autori francezi, precum Albert Samain, Charles Guérin, Henry Bataille, Henri de Régnier, publicate în revista „Sămănătorul”.
Ion Minulescu a avut o carieră prolifică în literatură, scriind poezie, proză și piese de teatru. În 1914, s-a căsătorit cu Claudia Millian, o poetă simbolistă, și au avut împreună o fiică pe nume Mioara Minulescu, care a devenit o artistă plastică înzestrată și s-a dedicat păstrării memoriei părinților ei.
În perioada anilor războiului, între 1916 și 1918, Ion Minulescu și soția sa s-au refugiat la Iași. După acest episod, a publicat un nou volum de proză intitulat „Măști de bronz și lampioane de porțelan” în anul 1920.
Un an mai târziu, în 1921, Ion Minulescu și-a făcut debutul ca autor dramatic, cu piesa „Pleacă berzele” și comedia într-un act „Lulu Popescu”. În 1924, a apărut romanul său „Roșu, galben și albastru”, care a devenit unul dintre marile succese literare ale vremii, fiind publicat mai întâi în paginile revistei „Viața românească”.
Pe parcursul carierei sale, Ion Minulescu a mai publicat volume precum „Omul care trebuie să moară”
(„grotescă tragică în trei acte”), care a fost publicată în 1939 sub titlul „Ciracul lui Hegesias”, și volumul de versuri „Strofe pentru toată lumea” în 1930. De asemenea, a publicat o culegere de nuvele fantastice intitulată „Citiți-le noaptea”.
Pe lângă activitatea sa literară, Ion Minulescu a avut și o implicare în lumea culturală și artistică. A fost director general al artelor în Ministerul de Culte și Arte și a condus publicațiile simboliste „Revista celorlați” și „Insula”.
Ion Minulescu a fost influențat de scriitori precum Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ștefan Petică și simboliștii francezi și belgieni. A scris poezie, proză, piese de teatru și cronici dramatice, aducând o contribuție semnificativă în literatura română.
Tristă este veste despre decesul lui Ion Minulescu, care a avut loc la 11 aprilie 1944, la București, în urma unui atac de cord.
Opera lui Ion Minulescu
Versuri
- Romanțe pentru mai târziu, Ed. Alacalay, 1908,
- De vorbă cu mine însumi, București, 1913
- Spovedanii, colecția Manuscriptum, 1927
- Strofe pentru toată lumea, Ed. Cultura Națională, 1930
- Nu sunt ce par a fi, Ed. Fundațiilor, 1936
- Versuri, ediție definitivă îngrijită de autor, 1939
Proză
- Casa cu geamurile portocalii, B.P.T., 1908 – schițe și nuvele
- Casa cu geamurile portocalii
- În grădina prietenului meu
- Măști de bronz și lampioane de porțelan, Ed. Alcalay, 1920 – schițe și nuvele
- Lulu Popescu, Ed. Alcalay, 1920
- Pleacă berzele, Ed. Alcalay, 1920
- Roșu, galben și albastru, Ed. Cultura națională, 1924
- Manechinul sentimental, Ed. Cultura națională, 1926
- Corigent la limba română, Ed. Cultura națională, 1929 – roman cu caracter autobiografic
- Bărbierul regelui Midas, București, 1929
- 3 și cu Rezeda 4, Ed. Adevărul, 1933
- Cetiți-le noaptea, Ed. Cultura națională, 1930 – schițe și nuvele
- Cravată albă
- Omul cu inima de aur
- Cine-i autorul acestui roman senzațional? – schițe și nuvele
- Cine-i autorul acestui roman senzațional?
- Spovedania unui înstreinat
- Surse de referinţă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Minulescu
- Autor-Andreea Arsene