Scriitorii reprezentativi ai literaturii române: Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați poeți și dramaturgi ai literaturi românești din perioada clasică. Data nașterii scriitorului este încă incertă până ora actuală, însă câteva surse precizează că ar fi fost născut la 21 iulie 1821 sau 14 iunie 1818. Vasile Alecsandri a fost un reprezentant de frunte al perioadei pașoptiste și totodată un patriot înflăcărat care s-a implicat în evenimentele revoluției de la 1848. Vasile Alecsandri s-a născut ca fiu al spătarului Vasile Alecsandri, un om înstărit, și al Elenei Cozoni. Primii ani de studiu îi urmează într-un mediu privat sub îndrumarea unui dascăl grec, apoi al altui dascăl din Ardeal. Își dă examenul de bacalaureat la secția litere în Paris la anul 1835. Urmează cursurile facultății de drept pe care o abandonează în favoarea științelor. Revenit în țară, la 1840 primește funcția de director al Teatrului Național din Iași unde își pune amprenta în programul artistic prin introducerea unui repertoriu de piese originale. De la 1843, Vasile Alecsandri se implică în viața politică devenind un lider spiritual alături de alți reprezentanți de seamă ai revoluției pașoptiste, precum Nicolae Bălcescu și Alecu Russo. Vasile Alecsandri a primit propunerea de a deveni domnitorul Moldovei, însă a refuzat-o în favoarea lui Costache Negri, apoi l-a susținut pe Alexandru Ioan Cuza sub a cărui domnie a fost numit ministru al afacerilor externe, timp în care a făcut campanie în cadrul cancelariilor occidentale pentru cauza unionismului. Alecsandri a fost numit în funcția de ministru plenipotențiar al României la Paris. În Franța, poetul a fost extrem de apreciat, de altfel a fost premiat cu premiul Gintei Latine, pentru renumitul poem ,,Cântecul Gintei Latine” în cadrul unei festivități organizate la Montpellier în anul 1878.

În cadrul activității revoluționare Vasile Alecsandri promovează principiile revoluției franceze de la 1789: libertate, egalitate, fraternitate cât și îndemnuri scriitoricești și slogane care vizau Unirea Principatelor prin intermediul unui program politic denumit: Prințiipile noastre pentru reformarea patriei.

În acea perioadă a luptelor revoluționare pentru drepturi și emancipare, operele scriitorului au dominat literatura românească fiind numit poetul neamului românesc. În timpul domniei lui Mihail Sturdza în Moldova, Alecsandri este nevoit să plece în Ardeal , deoarece era amenințat cu arestul. Colaborează cu revista Bucovina înființată de frații Hurmuzachi, după care înființează revista ”România viitoare,, în parteneriat cu Nicolae Bălcescu și Alecu Russo, publicație care susținea ideea de unitate a principatelor românești. În timpul conducerii domnitorului Grigorie Alexandru Ghica, în 1850 este numit în funcția de arhivar al statului, iar în 1851 este desemnat membru al Comisiei pentru reorganizarea învățământului public din Moldova.

Pe lângă aceste funcții, revoluționarul Alecsandri o primește și pe cea de secretar de stat în afacerile externe sau cum se numea pe atunci Departamentul trebilor de Afară. Ca o recunoaștere a meritelor sale de pe parcursul activităților sale politice dedicate cauzei unioniste, Vasile Alecsandri a primit funcția de deputat de Bacău în cadrul Divanului Ad-Hoc al Moldovei, apoi membru în Adunarea Electivă a Moldovei, cât și membru al Comitetului Central al Unirii de la Iași. Bardul de la Mircești a inițiat și a condus în funcția de redactor publicația România Literară, colaborând și cu alte publicații de prestigiu precum: Dacia Literară, Concordia și Convorbiri Literare, astfel și-a adus contribuția la inițierea, apariția și dezvoltarea literaturii prin numeroase creații scriitoricești valoroase. Vasile Alecsandri a fost totodată un culegător de folclor din care s-a inspirat pentru a scrie poezii și balade populare în volumul intitulat Doine și lăcrămioare. A scris lucrări de referință despre mitologia românească evocând trecutul istoric glorios în scrierea Ostașii Noștri. Însă cele mai de seamă creații ale sale rămân pastelurile inspirate din viața rustică și alternanța anotimpurilor, fiind considerat drept unul din pionerii pastelului. Pe lângă toate aceste creații reputatul scriitor a cochetat și cu satira expunând moravurile epocii în scrierile sale numite: Iorgu de la Sadagura, Iaşii în carnaval, Ciclul Chirițelor, Istoria unui galbăn şi a unei parale).Impresionantul său repertoriu scriitoricesc cuprinde de altfel si proză inspirată din dramele istorice: Despot-Vodă, Fântâna Blanduziei, Ovidiu)-(Sânziana şi Pepelea). Opera sa mai include jurnalele de călătorie numite: (O plimbare la munţi, Călătorie în Africa), urmate de câteva creații care abordează genul romantismului: Buchetiera din Florenţa).

Vasile Alecsandri a contribuit prin stilul său scriitoricesc la dezvoltarea unor stiluri literare originale, ajutând totodată evoluția dramaturgiei românești transpusă în teatru prin intermediul a peste 2000 de pagini scrise, creând astfel o bază solidă în domeniu. Pe lângă activitatea sa dedicată culturii, Vasile Alecsandri a fost un strălucit diplomat care a inițiat punând în practică o campanie internațională dedicată cauzei unirii Principatelor Române. Misiunile sale diplomatice au primit aprecierea și sprijinul unor personalități politice internaționale precum: Napoleon al III-lea și Victor Emanuel al II-lea. Ca o ironie a sorții, deși Alecsandri a fost marcat de spiritul național tradiționalist, primele sale scrieri au fost făcute în limba franceză într-o notă romantică având puternice influențe din partea unor scriitori faimoși francezi precum Victor Hugo și Alphonse de Lamartine. Debutul literar în țară și-l face în paginile revistei Dacia Literară cu nuvela Butechiera de la Florența publicată în 1840, precedată de scrierea Farmazonul din Hârlău.

Pe parcursul vieții sale, cel numit poetul neamului a primit apreciereadomnitorului Alexandru Ioan Cuza pentru talentul său diplomatic și

admirația lui Mihai Eminescu care îl considera bardul națiunii și regele poeziei. La rândul său, Alecsandri îl considera pe Eminescu ca fiind mai presus decât el în ceea ce privește cultura generală și abordarea literară tehnică. De altfel, bardul a inițiat câteva campanii pentru strângerea de fonduri în folosul ajutorării lui Eminescu atunci când ajunsese într-o stare materială precară fiind amenințat și de boală. Vasile Alecsandri a fost un colaborator de seamă al Societății Literare Junimea participând activ la întrunirile desfășurate.
Despre viața personală a lui Alecsandri se cunoaște că a fost căsătorit cu Paulina Lucasievici împreună cu care a avut o fiică numită Maria, născută la anul 1857. Căsătoria dintre cei doi a avut loc după 19 ani de concubinaj, prin 1876, iar în 1890, luna august, ziua 22, marele scriitor se stinge din viață la Mircești, localitatea situată pe atunci în județul Roman.

Operele lui Vasile Alecsandri:

Comedii
Chiriţa în provinţie (1852)
Chiriţa în voiagiu (1864)
Chiriţa în balon (1874)
Volume de poezie
Poezii populare. Balade (Cântice bătrâneşti) (1852)
Poezii populare. Balade adunate şi îndreptate de V. Alecsandri, partea a II-a (1853)
Cicluri de versuri
Mărgăritărele (1852-1862)
Doine şi lăcrămioare (1853)
Pasteluri (1868-1879)
Legende (1872-1876)
Ostaşii noştri (1878)
Proze
Istoria unui galben
Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florenţa
Iaşii în 1844
Un salon din Iaşi
Românii şi poezia lor
O primblare la munţi
Borsec
Balta-albă
Călătorie în Africa.
Un episod din anul 1848

Proze publicate în periodice
Satire şi alte poetice compuneri de prinţul Antioh Cantemir
Melodiile româneşti
Prietenii românilor
Lamartine
Alecu Russo
Dridri, (roman)
Din albumul unui bibliofil
Vasile Porojan
Margărita, (nuvelă)
Introducere la scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri

Drame
Cetatea Nemţului
Lipitorile satelor
Sgârcitul risipitor
Despot Vodă (dramă istorică)
Fântâna Blanduziei
Ovidiu