***Editie online: Anul nr. III

februarie 6, 2025

Scriitorul și jurnalistul Lucian Ciuchiță: Când uscăturile sunt pădurea…


Trebuie să vă mărturisesc, dragi cititori, că nu mi-au plăcut niciodată politicienii. E drept, este nevoie de ei, căci un stat democratic nu poate să funcționeze fără aceștia, dar de aici până la situația în care s-a dovedit că au făcut totul pentru ca numai lor să le fie bine, indiferent de câte guverne autointitulate de stânga sau de dreapta s-au perindat pe la conducere, este, categoric, o cale lungă, una presărată cu o mare mizerie.

Auzisem într-un film britanic o butată: „Este cum ai căuta un om corect în Parlament!”… ceea ce înseamnă că nu doar la noi vorbim de corupție, ci că este o latură esențială a politicului, „în fișa postului” – de aici ori din toată lumea–, ca politicienii să fie niște mincinoși notorii, niște indivizi fără scrupule care se luptă să acapareze puterea pentru a se folosi de ea în scopuri personale, ghidându-se după principiul machiavelic: ”Scopul scuză mijloacele!” Oribil! Grețos!

Bun, dar nici cu monarhia să nu mă bateți la cap, că nu mă interesează.

Întâmplător sau nu, am deschis destule cărți de istorie și m-am convins de cât de bine le este lor și cât de prost le merge celorlalți, în special plebei, care reprezintă mai bine de 90% din populația statului.

Și de atâta consangvinizare, de „împerecheri“ între verișori primari și chiar frați, doar să le rămână sângele „albastru” în familie, ies pe bandă rulantă imbecili care joacă la Cazino Monte-Carlo averea monarhiei, „agonisită” prin dări și impozite.

Apropo de „sânge albastru”… Știți de unde vine această vorbă, o vorbă goală, fără niciun suport științific?

Dintr-o pură întâmplare.

Odată, un alai regesc a ajuns foarte aproape de țăranii care munceau cu trudă pământul, în arșița nemiloasă… Cum doamnele de la curte purtau pălarii mari și umbrele ca să fie protejate de razele soarelui, evident că pielea lor era foarte albă, în comparație cu cea a țăranilor care era permanent maronie.

Atunci, o țărancă care si-a ridicat privirea, a observat că venele pe brațele doamnelor sunt albastre, așa cum sunt de altfel la toată lumea care nu se bronzează natural sau, mai nou, în saloanele de cosmetică. Cum sărmana țărancă era analfabetă și, desigur, foarte proastă, a exclamat cu vădită uimire: „au sânge albastru!”

Și așa s-a perpetuat această inepție până în zilele noastre. Bun!

Și ce este de făcut în această situație, doamnelor și domnilor?

Probabil că ar trebui să ne reîntoarcem la republica democrată, așa cum o vedea Platon, cu oameni aleși și selectați cu grijă, nu impuși pe liste electorale după cum o fac păpușarii ce-și pun marionetele în fruntea țării.

Asta o spun acum, după atâția ani de la o revoluție( lovitură de stat) la care am participat trup și suflet, cu speranța că ne va fi mai bine la toți… nu doar lor.

Am văzut ce s-a întâmplat din cauza unui proces care nu a avut loc, și mă refer la procesul comunismului, unul ce s-ar fi cuvenit a nu fi cu nimic mai prejos celui de la Nüremberg.

În lipsa acestuia lucrurile au rămas neschimbate. Tot ei sunt la putere, indiferent de mascarada cu partidele politice, așa-zis istorice, umplute – și ele – tot cu comuniști și progeniturile lor.

Iată de ce am stat departe de lumea asta pe care o detest și, firește, nu am avut vreun avantaj sau ajutor din partea lor, încercând, „neafiliat”, să fiu un adevărat profesionist.

Când îţi recomandă un politician să vezi jumătatea plină a paharului, fără îndoială este o formă de manipulare, în care adevărul lipseşte cu desăvârşire. Se foloseşte aceasta metodă în lumea politică din teama ca nu cumva aflarea adevărului – care, oricum, mai devreme sau mai târziu, tot se va afla – să nu le discrediteze activităţile şi intenţiile de joc, iar electoratul să-i „amendeze” şi să nu mai treacă pe la urne…

Bineînţeles, totdeauna jumătatea de adevăr funcţionează şi te ţine blocat în gândire! Dar nu este decât o sfruntată minciună, „împănată” cu anumite elemente „semiveridice”!

Sensul existenţei este determinat de înţelegerea propriei libertăţi, a golului rămas din paharul pe jumătate plin!

În general, oamenii deştepţi stau departe de politică şi de tentaculele ei. Răspunsul la întrebarea: „De ce nu se implică?” este simplu… pentru că au altceva mai bun de făcut!

Reversul medaliei, spun specialiştii, îl constituie faptul că neimplicarea lor în actul de făurire a democraţiei mioritico-dâmboviţene naşte balauri cu mai multe capete!

Ce este mai uşor şi mai liniştitor, să crezi în ceva sau să înţelegi de ce nu poţi să crezi? Cine dictează ce este bine pentru mine şi de ce nu sunt ascultat când pot să aleg dintre „bun” şi „ mai bun”?

Teoria răului mai mic îmi dă fiori, suntem atât de lipsiţi de imaginaţie încât acceptam orice, fără să realizăm că ucidem progresul şi libertatea de exprimare! Evident, raţiunea nu are legătura cu sinele şi spiritul indivizilor care „dorm” 24 din 24 de ore.

Sunt zile care se pierd, se risipesc în neant, fără nicio urmă de rațiune și posibilitate de înţelegere, în care se petrec nişte lucruri și fapte cu adevărat odioase… prea uşor date uitării.


kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate