Scriitorul și jurnalistul Lucian Ciuchiță: Omul cu inteligență artificială-(fragment din romanul ”Pasărea de Foc a tinereții”)

De când ne naștem, avem un program înregistrat în creier, fiecare moleculă din el cuprinde o secvență de viață viitoare, nu departe de varianta roboților care au o memorie programată să execute anumite mișcări.

Amăgindu-ne că roboții cu inteligență artificială ne copiază pe noi, uităm esențialul. NOI doar avem impresia că există liberul-arbitru, că avem inteligența necesară să luăm niște decizii, când, de fapt, executăm mecanic tot ce avem deja programat să facem. Avem impresia că suntem liber-cugetători…, eufemistic vorbind, suntem niște roboți care cred că sunt oameni.

La cum merg lucrurile în jurul nostru, nu încape îndoială că ar fi o altă situație, însăși existența noastră confirmând acest lucru; de fiecare dată se tot repetă istoria, iar actorii rămân aceiași, cu mici și nesemnificative schimbări de variabile.

Destinul, de care tot vorbesc unii, este o cartelă a unui program prestabilit pe care trebuie să-l execuți, iar „bateriile” existenței îți sunt bine calculate, exact cât trebuie să funcționeze la fiecare în parte. Din păcate, acesta este adevărul!

Și nu este nimic de mirare că se făceau mari eforturi pentru inventarea aparatelor de citit gândurile, adică, mai explicit, se dorea realizarea unor aparate de citit programul „pacientului”, ca să-i descifreze întregul destin.

Pur și simplu, prin această încercare a lor se atacau ideile unui savant român, Lucian C., care emisese o teorie interesantă–„Efectul de mantă” – despre un destin cu care interacționăm, așa cum este jocul de biliard. Direcția bilei se schimbă după contactul cu manta mesei de biliard.

Teoria se referă la faptul că întâlnim anumiți oameni în periplul nostru existențial, cu care interacționăm și de care ne „lovim”, precum bilele pe masa de biliard, și prin această interacțiune, oricine ai fi, cunoști alte persoane.

Experiențe noi, care îți sunt benefice sau nu, asta numai Cel de Sus o știe. Ei bine, teoria „Efectului de mantă” are legătură atât

cu destinul, cât și cu liberul-arbitru.

Dacă, spre exemplu, într-un loc se află o persoană necunoscută, atunci de tine depinde dacă vrei să o cunoști sau nu… și fac o paranteză aici, citându-l pe Daniel Defoe, prin vocea lui Robinson Crusoe: „Eu însumi sunt cauza tuturor nenorocirilor mele”, adăugând: „și realizărilor mele”.

Evident, nu ai de unde să știi că acea persoană îți va

face cunoștință cu o alta, cu care o să interacționezi, una care te va ajuta în viață, ori ți-o va face amară, dar care, în ambele cazuri, va fi de natură să îți schimbe destinul.

Tot așa cum bilele care se ciocnesc între ele și/sau de mantă, până ce una va intra într-o anumită gaură, o ușă i se va deschide cuiva și acela va pătrunde într-o altă lume. Acesta este „Efectul de mantă”!

( frag. roman Pasărea de Foc a tinereții, de Lucian Ciuchiță)

https://carturesti.ro/…/pasarea-de-foc-a-tineretii…

https://www.emag.ro/pasarea-de-foc-a…/pd/DMSP8LBBM/